Metode democratice de managenet

In conditiile in care in managementul contemporan au aparut diferite scoli si curente, in mod firesc, stiinta si practica conducerii cunoaste si numeroase metode de conducere.

a). Conducerea colectiva

Conducerea colectiva este o metoda democratica de conducere, care porneste de la premisa ca fenomenele contemporane sunt deosebit de complexe, astfel ca posibilitatea erorilor este foarte ridicata in luarea deciziilor individuale.

Conducerii colective i se atribuie in practica sensuri diferite, si anume:

-conducerea unei unitati micro si macro se face prin organisme colective;

-la fundamentarea si luarea deciziei participa toti membrii unitatii conduse;

-conducerea colectiva se realizeaza fie prin participarea tuturor membrilor unitatii conduse, fie prin delegati alesi de colectivitate.

O conducere realmente colectiva presupune structuri adecvate, care

sa fie respectate in toate imprejurarile, mentinerea unui echilibru permanent intre leaderii de opinie si ceilalti membri ai conducerii colective, respectarea acestui echilibru anuland continutul si virtutile acestei metode. De asemenea, o conducere colectiva trebuie sa foloseasca metode adecvate de comunicare intre conducatori si cei condusi, astfel incat acestia din urma sa aiba acces la analiza si influentarea actului de conducere.

Conducerea colectiva, constructie logica si pe deplin democratica din punct de vedere teoretic, se poate transpune, deocamdata, mai greu in practica si numai pentru decizii strategice care se iau la intervale mai mari de timp. Pe masura ridicarii calificarii profesionale si a tinutei morale, atat in ceea ce priveste managerii, cat si colectivele largi de oameni, este de asteptat ca aceasta metoda sa se impuna ca o solutie adecvata pentru instituirea unui model de viata realmente democratic.

b). Conducerea participativa

Porneste, ca si conducerea colectiva, de la ideea participarii directe sau prin colective cat mai largi de reprezentare la fundamentarea deciziei.

Esential in metoda conducerii participative nu este atat luarea deciziilor prin vot colectiv, ci promovarea unui asemenea stil de conducere care sa-i motiveze pe subordonati sa-si imbunatateasca activitatea. Motivarea se face atat prin recompense materiale, cat si printr-o larga consultare a subalternilor, incat acestia sa ajunga sa considere ca problemele conducerii sunt problemele lor.

Un management care functioneaza ca un sistem coerent, pe principiile conducerii participative, presupune ca intreprinderile au o atitudine participativa la conducerea economiei nationale, iar lucratorii au o pozitie participativa la conducerea intreprinderii.

Acest tip de conducere reprezinta un sistem informational bine pus la punct, accesul celor condusi la informatii despre intreprinderea in care lucreaza, pregatirea temeinica a conducatorilor, dar si a celor condusi, un grad ridicat de civilizatie, un comportament corespunzator de atasament fata de intreprindere, fata de tara.

Un model in acest sens il reprezinta economia japoneza, o economie prospera si puternic angrenata in afacerile internationale, care asigura acestei tari, saraca in resurse naturale, o situatie de competitivitate ridicata pe piata mondiala.

Conducerea participativa, in esenta, se doreste a fi si este, in masura in care se realizeaza cu bune rezultate, o forma democratica de management si actiune, un model de motivare a salariatilor in activitati sustinute pentru cresterea performantelor intreprinderii.

c). Conducerea prin proiecte

o varianta perfectionata a conducerii previzionale presupune elaborarea de proiecte si scenarii alternative ce iau in considerare problemele interne ale intreprinderii, precum si pe cele generale ale mediului in care-si desfasoara activitatea.

Aceasta metoda este folosita in cazul ivirii unor probleme noi

1.Ovidiu Nicolescu; Ion Verboncu - ,,Management" Editia a III-a, Editura Economica, Bucuresti, 1999

2.Alexandru Puiu - ,,Management", Editura Independenta

Economica, Pitesti, 2001