Managementul strategic în instituțiile publice din România

MANAGEMENTUL STRATEGIC IN INSTITUTIILE PUBLICE

Administratia publica din Romania s-a confruntat in ultimii ani cu schimbari semnificative in ceea ce priveste cadrul propriu de functionare, asteptarile din partea politicului si cetatenilor, atributii si responsabilitati in ceea ce ii priveste pe managerii publici. Acestia din urma au incercat sa orienteze activitatile din organizatiile in fruntea carora se gaseau spre indeplinirea obiectivului fundamental, care trebuie sa existe in orice institutie publica si anume: cresterea gradului de satisfacere a interesului public in raport cu nevoile sociale ale cetatenilor. Astfel in ajutorul sectorului public si institutiilor din cadrul acestuia apare o componenta a stiintei managementului, managementul strategic, care incearca sa canalizeze procesul decizional spre indeplinirea in cat mai bune conditii a obiectivului fundamental urmarit.

Managementul strategic este interesant datorita accentului pe care il pune pe stabilirea scopurilor, pe identificarea atuurilor si slabiciunilor, pe importanta oportunitatilor si amenintarilor externe din perspectiva utilizarii optime a tuturor tipurilor de resurse pentru atingerea obiectivelor stabilite.

Necesitatea folosirii acestei forme de management la nivelul sectorului public este prioritara deoarece inca se mai vorbeste despre administratia publica prea putin preocupata de aspectele strategice ale activitatii sale; tratarea cetateanului ca subiect al administrarii s-a incadrat intr-o viziune mai larga ce percepea rolul serviciului public ca o aplicare mecanica a ordinelor politicienilor ce erau singurii abilitati sa dezvolte politici si strategii. Astazi, satisfacerea intereselor cetateanului devine obiectul central de activitate al institutiilor publice, iar pentru a se realiza acesta este oportuna folosirea cat mai in detaliu a stategiilor la nivelul fiecarei autoritati publice. Indeplinirea sarcinilor administrative se realiza fara a detine o perspectiva pe termen lung iar acest lucru a constituit una din principalele critici aduse modelului traditional al administratiei publice. Mai mult putem adauga si gradul de rigiditate ridicat ce caracteriza administratia publica traditionala, schimbarile erau digerate destul de dificil, iar problemele pe care acestea le ridicau ramaneau adesea nerezolvate.

Managementul strategic in institutiile publice devine solutia care poate sa raspunda cat mai prompt si complet cerintelor sociale care apar pe masura ce societatea evolueaza oferind

institutiilor publice o mai mare flexibilitate la schimbare, prin modul in care sunt gandite viitoarele directii de activitate, mijloacele de realizare ale acestora cat si resursele necesare.

II.Prezentarea si explicarea punctelor de vedere ale unor autorii straini

Specialistii in domeniu incearca sa rezolve problema dificila ce consta in aplicarea managementului strategic in institutiile si autoritatile publice, in primul rand prin elucidarea notiunii la nivel public, dar si analizand problemele cu care se confrunta implementarea unui astfel de management la nivelul organizatiilor din sectorul public.

In cadrul sectorului public managementul strategic, apare ca reprezentand o abordare mai rafinata si elaborata a planificarii strategice. Trebuie precizat ca intre cei doi termeni exista o deosebire, insa specialistii considera ca planificarea strategica este cea care sta la baza managementului strategic, acesta nu se poate realiza fara ea. Planificarea nu se poate finaliza in realitate fara management, managementul strategic fiind cel care duce in aplicare ceea ce se stabileste in planurile strategice.

Specialistii care au facut studii in domeniul managementului

1. Armenia Androniceanu, ,,Noutati in managementul public", Editura Universitara, Bucuresti, 2005;

2. Constantin Bratianu, ,,Managementul strategic", Editura Universitara, Bucuresti, 2000;

3. Prof. Univ. Dr. :Viorel Cornescu, Ioan Mihailescu, Sica Stanciu, ,,Managementul organizatiei", Editura All Beck , Bucuresti 2003