Managementul societăților transnaționale

I - Mecanismele de planificare si control în companiile multinaţionale

Înainte de a trece la mecanismele de planificare, control si decizie, vom aborda mai pe larg conceptul de societăţi transnaţionale sau multinaţionale. În literatura de specialitate, se intrebuinţează ambii termeni, care de altfel sunt sinonimi.

O societate transnaţională reprezintă o firmă care si-a extins activitatea economico-financiară dincolo de graniţele ţării de origine. Ea alcătuieste un vast ansamblu la scară internaţională format dintr-o societate principală - firma mamă si un număr de filiale, adică de firme dependente faţă de societatea principală, implantate în diferite ţări.

O societate transnationala, există în toate sectoarele economice – industrie, agricultură, bănci, asigurări, publicitate, turism etc. Ele s-au afirmat, în primul rând, în ţările dezvoltate cu economie de piaţă, multe ajungând să aibă o forţă economică mai mare decât a unui stat-naţiune. Astăzi, societăţile transnaţionale influenţează direct evoluţia economiei mondiale, iar la baza apariţiei lor se află investiţiile directe externe de capital. Acestea au ca strategii de crestere: • strategia internă

• cresterea externă:

- fuziune

- absorbţie

- participarea (achiziţionarea unei părţi a capitalului altei firme)

Figura de mai jos exemplifică fuziuni si achiziţii în industria de automobile care au avut loc în anul 1998:

1.1. Procesul planificării

Pentru managementul oricărei companii, procesul planificării reprezintă elementul primordial deoarece el face legătură între o situaţie prezentă si un scop urmărit de intreprindere. Pentru atingerea acestuia, compania are nevoie de o anumită organizare, de o anumită forţă de muncă ce trebuie coordonată într-un anume fel si de anumite forme de control; în concluzie, planificarea reprezintă prima sarcină a unui manager.

Într-o companie procesul de planificare este un proces complex si logic care se desfăsoară la toate nivelurile, începând cu cele care reprezintă conducerea superioară a firmei. Planificarea are în vedere si aspectul în care se desfăsoară activitatea firmei deoarece joacă un rol hotărâtor în dezvoltarea companiei. Se va lua în calcul: guvernele ţărilor gazdă, ratele de schimb, competiţia firmelor locale, diferenţele legislative si nu în ultimul rând diferenţele culturale.

Figura 5. Procesul de planificare

1.1.1. Planificarea strategică

Planurile strategice reprezintă cea mai inmportantă categorie de planuri în cadrul firmei si au misiunea strategică a companiei, prin ele realizându- se întreaga strategie a firmei. Planificarea strategică reprezintă în fapt o planificare pe termen lung, ea putând fi realizată pentru perioade de circa 15-20 de ani. Astăzi, pentru descoperirea unor alternative strategice valabile si elaborarea unor strategii eficiente, se folosesc o serie de metode matriceale pentru analiza posibilităţilor interne ale companiei si analiza mediului extern.

Analiza SWOT în care sunt prezentate punctele tari ale firmei, punctele slabe, oportunităţile mediului extern si ameninţările acestuia din urmă. Punctele tari sunt reprezentate de acele capacităţi interne reprezentate de resursele firmei sau de capacităţile sale organizatorice de a realiza o anumită strategie. Punctele slabe ale firmei sunt reprezentate de aceleasi capacităţi care sunt de natură să împiedice sau să îngreuneze realizarea unui anumit obiectiv strategic. În analiza oportunităţilor si ameninţărilor din mediul extern se poate folosi modelul celor cinci forţe al lui Porter.

Potrivit acestui model cele cinci forţe care se iau în calcul sunt:

- nivelul competiţiei;

- puterea ofertei;

- puterea cererii;

- ameninţarea substituenţilor;

- ameninţarea unor noi competitori.