Managementul afacerilor internaționale

Organizaţia economică, denumită şi firmă, întreprindere, companie este acceptată ca :

-un sistem organizat,

-cu un centru de decizie propriu,

-care beneficiază de o anumită autonomie ,

-care cu ajutorul unor mijloace fizice (materiale, tehnice, tehnologice, financiare, informaţionale) şi umane produce bunuri sau servicii în vederea obţinerii de profit.

Managementul Afacerilor Internaţionale este un susbsistem al Managementului General, care are ca obiect operaţionalizarea funcţiilor acestuia în cadrul firmelor cu afaceri internaţionale, derulate în context inter şi multicultural

Componentele Managementului Afacerilor Internaţionale:

componente generale

componentele sistemului de management al organizaţiei

funcţiile managemenului

Previziunea cuprinde decizii şi acţiuni, prin care se stabilesc:

- obiectivele firmei şi componentele sale procesuale şi structurale,

- modalităţile de realizare,

- se dimensionează resursele ce urmează a fi angajate şi

- se precizează termenele intermediare şi finale de îndeplinire a obiectivelor.

Exercitarea acestei funcţii se concretizează în trei importante activităţi microeconomice:

-prognozarea, în urma căreia se elaborează prognoze;

-planificarea, regăsită în elaborarea de strategii şi politici globale şi parţiale;

-programarea, respectiv detalierea în timp şi spaţiu a politicilor, prin intermediul programelor.

Rezultatele previziunii se împart in funcţie de orizont, grad de detaliere si obligativitate in trei categorii principale:

-Prognozele ce acoperă un orizont minim de 10 ani, au un caracter aproximativ, nefiind obligatorii;

-Planurile, in care se finalizează cea mai mare parte a proceselor de previziune, se refera, de regula la perioadele cuprinse intre 5 ani si o luna. Gradul lor de detaliere variază invers proporţional cu orizontul, in mod firesc planurile curente fiind detaliate, in timp ce planul întreprinderii pe 5 ani se rezuma doar la obiectivele fundamentale ale firmei si principalele resurse aferente;

-Programele specific lor este orizontul redus, cel mai adesea o decada, o saptamana, o zi, un schimb, o ora. Fireşte, programele sunt foarte detaliate, elementele cuprinse fiind obligatorii si prezentând un grad ridicat de certitudine.

-în cadrul acestei funcţii se stabilesc obiectivele strategice ale firmei pe plan internaţional, pe baza analizei mediului extern şi a factorilor determinanţi ai competitivităţii internaţionale.

-obiectivele unei firme, sau ale unei companii multinaţionale, diferă faţă de obiectivele unei firme naţionale. Există foarte multe posibilităţi de apariţie a unor conflicte între obiectivele strategice proprii firmelor cu activitate internaţională şi obiectivele politice şi economice ale ţărilor în care firmele operează.

In ceea ce priveşte obiectivele internaţionalizării, firma poate să aibă în vedere:

1.sporirea cifrei de afaceri,

2.sporirea rentabilităţii

3. accelerarea ritmului de dezvoltare

4. creşterea ponderii activităţilor internaţionale

ORGANIZAREA

Organizarea ca funcţie managerială, constă în:

-delimitarea proceselor de muncă în componente primare (sarcini),

-gruparea acestora pe posturi şi compartimente,

- atribuirea lor spre exercitare personalului firmei în vederea realizării obiectivelor.

-Atingerea obiectivelor propuse presupune crearea unui cadru organizatoric care să furnizeze reţeaua de locuri de muncă şi autoritatea necesară.

-Ca şi previziunea , structurile organizaţionale suferă în mediul internaţional ajustări şi modificări generate de condiţiile locale

Proiectarea structurii organizaţionale se realizează, la 3 nivele diferite

-la nivelul produsului care se realizează pe pieţele externe. Prin această operaţie se atribuie unei singure unităţi, sau compartiment, responsabilităţile operaţionale pentru un produs sau o linie de produse;

-din punct de vedere geografic, de exemplu, o companie multinaţională grupează toate funcţiile şi responsabilităţile operaţionale într-o anumită arie geografică. Managerilor desemnaţi pentru aceste arii geografice li se conferă o autoritate decizională descentralizată, ei putând astfel să coordoneze practic toate operaţiunile din interiorul respectivei zone geografice;

-la nivel funcţional, structura organizaţională atribuie managerilor situaţi la nivelul cartierului general al firmei atribuţii specifice funcţiilor de producţie, marketing sau financiară.

Un factor care influenţează funcţia de organizare a unei companii multinaţionale este gradul de orientare a stilului de conducere fie spre ţara mamă, fie spre ţara gazdă., sau spre mediul internaţional global.

Dacă managementul este orientat spre una din aceste direcţii atunci şi funcţia de organizare se va modifica corespunzător

Funcţia de organizare-

Constă în ansamblul proceselor de management prin care se proiectează şi se armonizează componentele cadrului organizatoric intern si extern necesare realizării obiectivelor previzionate în domeniul în care aceasta se încadrează.

COORDONAREA – a treia funcţie a managementului – abordată ca prelungire a funcţiei de organizare, constă în armonizarea deciziilor şi acţiunilor subordonaţilor şi ale subdiviziunilor organizatorice ale firmei pentru asigurarea realizării obiectivelor nationale si internationale..