1.Introducere
Care sunt calitatile necesare unui conducator pentru a obtine eficienta maxima in activitatea de conducere? De-a lungul timpului specialistii au cautat cu febrilitate raspunsuri la aceasta intrebare.
Exista o serie intreaga de teorii , cum ar fi: teoria omului important, teoria caracteristicilor specific, teoria stilurilor de conducere, teoria situationala, care subliniaza calitati ca ar trebui sa le aiba un conducator efficient, care sunt native si care sunt dobandite, care pot fi formate si care nu.
Desi toate aceste date au contribuit la imbunatatirea si eficientizarea conducerii, se poate spune, cu certitudine, ca nu exista un om-aflat in postura de conducere- care sa aiba succes in orice tip de organizatie sau activitate.
Unii conducatori au aptitudini de lider, altii nu; unii au cunostinte mai bogate despre leadership, altii mai putine; unii isi desfasoara activitatea in conditi favorabile, altii sunt urmariti constant de ghinion; unii se preocupa de imbunatatirea calitatilor lor de conducere, altii nu. Activitatea conducatorilor este influentata de un numar indefinite de factori. Conducatorul militar - liderul militar este un tip special de conducator care sufera poate cea mai mare influenta din partea mediului in care isi desfasoara activitatea. Aceasta se datoreaza reglementarilor stricte care ii ingradesc libertatea de decizie si a responsabilitatii , nu de putin ori, uriase, care apasa pe umerii sai si totodata, conducerea oamenilor pe care ii au in subordine spree sec care inseamna moarte sau spre victorie. De aici putem deduce necesitatea prezentei unor calitati deosebite in profilul de personalitate al comandantului care sa-i permita sa ia rapid cele mai bune decizii si sa evite transformarea lor in esecuri sau catastrofe cu consecinte negative iremediabile . Potrivit unor studii de specialitate, un commandant efficient trebuie sa fie inzestrat , de asemenea, si cu calitati fizice deosebite, aspect fizic placut, rezistenta la oboseala si la solicitarile mediului , intr-un cuvant, sportiv foarte bun.
Pe plan intelectual, trebuie sa fie caracterizat de inteligenta, intelepciune, competenta, professionalism, bagaj bogat de cunostinte profesionale si de cultura generala, memorie buna, etc.
Din gama trasaturilor de personalitate , caracterul trebuie sa cuprinda in mod necesar trasaturi ca: moralitate, autoritate, demnitate, corectitudine, consecventa, cinste, sinceritate, optimism.
Ca trasaturi cu un grad ridicat de specificitate si importanta pentru orice military mentionam: curaj, loialitate, responsabilitate, altruism, patriotism, autocontrol si dinamism.
Toate aceste trasaturi ale liderului militar eficient trebuie completate de o doza de carisma cat mai mare , insotita de calitati de leadership pe masura.
2.Considerații privind leadership-ul
2.1.Delimitări conceptuale ale leadership-ului
Despre arta conducerii putem gasi referinţe importante încă la filosofii Greciei Antice.Platon vorbeşte, probabil, pentru prima dată în "Dialogurile" sale despre ceea ce înţelegem,astăzi, prin noţiunea de leadership. Ducând mai departe tradiţia înţelepciunii socratice,întemeietorul Republicii arată că virtutea este puterea de a conduce oamenii, însă nu oricum , ci bine. În plus, filosoful grec menţiona că omul conduce bine numai când le are pe acestea doua: părerea adevarată şi ştiinţa. Având acest punct de plecare în explicarea noţiunii de leadership, putem arăta ca de-a lungul timpului, cercetarea ştiinţifică a conducerii structurilor organizate aavut parte de numeroase dezbateri privind leadership-ul .
Leadership-ul este un subiect foarte popular în comportamentul organizaţional deoareceare un rol important în performanţa grupurilor şi a organizaţiilor. Există o multitudine deabordări ale leadership-ului şi multe interpretări ale înţelesului său. Intuitiv toată lumea înţelegecă leadership-ul înseamnă a conduce oamenii şi a înfluenţa ceea ce fac aceştia sau a-i determina pe alţii să te urmeze. Leadership-ul ar putea fi un atribut al poziţiei ierarhice sau ar putea provenidin inteligenţă sau cunoştinţe. Poate fi interpretat ca o funcţie a personalităţii sau ca ocomponentă comportamentală.
Cifra studiilor asupra leadership-ului depăşeşte cateva mii sifiecare perioadă de cercetare a eşuat în a produce o înţelegere integrată a leadership-ului.
Există foarte multe studii despre leadership. Acestea pot fi clasificate în următoarele categorii: caracteriale, comportamentale, contingente şi transformaţionale.
Primele teoriisusţineau că sursa primară a eficienţei în leadership se găsea în caracteristicile personale aleliderilor. Cu toate astea, doar caracteristicile personale nu pot explica eficienţa în leadership. Prinurmare, cercetările ulterioare s-au concentrat pe acţiunile particulare ale liderului în interacţiunecu angajatul. Aceste teorii caracteriale în leadership au căutat să explice relaţia dintre ceea ce afăcut liderul şi reacţia angajaţilor, atât din punct de vedere emoţional cât şi comportamental.Deşi, doar caracterul, nu poate fi socotit ca leadership în situaţii diferite.Aşa că, teoriilecontingente despre leadership au studiat stilul de leadership în diferite împrejurări.Lideriitranzacţionali, precum cei identificaţi în teoriile contingente, clarifică angajaţilor rolul şicerinţele sarcinilor.Chiar şi aşa, întâmplarea nu poate fi răspunzătoare pentru inspiraţia şiinovaţia de care liderii au nevoie pentru a fi competitivi astăzi, pe piaţa globală. Cele mai recentestudii transformaţionale demonstrează că liderii carismatici şi vizionari sunt capabili să inspirediscipolii, să depăşească interesele personale pentru binele organizaţiei.
1. Stogdill,Ralph M. –Handbook of Leadership: A Survey of the Literature (New York: FreePress, 1974)
2. .Dicţionar englez-român, Bucureşti, Editura Academiei, 1974, p. 421
3. Dicţionar englez-român, Sibiu, Editura Thansib, 1994, p. 300
4. Bantaş,A, Dicţionar englez-român, Bucureşti, Editura Teora, 1996, p. 232
5. Certo, S, C,Managementul modern, Bucureşti, Editura Teora, 2002; Strategie. Ghid propus de The Economist Books, Bucureşti, editura Nemira, 1998, p. 68
6. Harper Collins Publishers , The Collins English Dictionary, 1998
7. Maxwell, J, C, Cele 21 de legi supreme ale liderului , Bucureşti, Editura AMALTEA, 2002, p. 48
8. Păuş, V.A.,Comunicare şi resurse umane , Ed. Polirom, Iaşi, 2006
9. Hooper, A. şi Potter, J.–Take it from the TOP,People Management, 1999, p. 46
10. Chirică, Sofia, Inteligenţa organizaţiilor : rutinele şi managementul gândirii colective, Ed. Presa UniversitarăClujeană, 2003, p. 53
11. MacGregor Burns, J, Leadership, Ed. Harpers & Row Publishers, New York, 1978
12. Bass,Bernard, Leadership and Performance Beyond Expectations, New York, Free Press ,1985, p.457-458
13. Bennis, Waren, Nanus, Leaders The Strategies for taking Charge, Row Publisher, New York, 2000, p.15
14. www.leadership.review.org
15. U.S. Army Doctrine Field Manual 22-100
16. Ralea M.,Sfarlog B, Giurca F., Leadership militar-Curs, Edit. AFT Sibiu,2010, p.154-160
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
