Istoria Economiei Mondiale - JOHN MEYNARD KEYNES

DETALII BIBLIOGRAFICE

Economist de renume mondial, mai precis de cel mai de seama economist occidental de la mijlocul secolului XX, John Meynard Keynes a trait intre anii 1883-1946 (se naste in anul in care moare Marx). Tatal lui a fost profesorul universitar britanic de economie politica John Neville Keynes a carui lucrare Obiectul si metoda economiei politice este nu numai clasica in domeniu dar ramane si un tratat extrem de util de metodologie pana in zilele noastre. Mama sa a fost primar al Cambridge-ului pana in 1932 unde John Meynard Keynes a excelet in matematica studiind in acelesi timp clasicii, filozofia si economia, ultima sub indrumarea lui Henry Sidwick si Alfred Marshall.

Keynes a fost intotdeauna implicat in chestiuni publice in special in domeniul comertului si finantelor. Contributia lui Keynes la teoria si practica economica trebuie privita din pespectiva confruntarii cu primul razboi mondial si cu anii interbelici. Acesti ani au fost marcati de prabusirea relatiilor comerciale si a etalonului aur in timpul primului razboi mondial , urmata mai intai de inflatie , instabilitatea ratei de schimb valutar si de dezechilibrele balantei de plati, si mai apoi de deflatie si de somajul de masa pe scara internationala. Examinarea teoretica a acestor fenomene si, ceea ce era mai important din punctul de vedere a lui Keynes- solutiile practice pentru problemele aparute, erau de aceea la ordinea zilei.

Inca din anul 1919 in lucrarea sa The Economic consecquences of Peace, Keynes isi exprima indoielile cu presupusele virtuti economice ale cumpatarii si acumularii. El a aratat ca primul razboi mondial a relevat posibilitatea consumului pentru toti si inulitatea cumpatarii, a chibzuintei pentru multi. Keynes observa ca se produsese dupa primul razboi mondial, o schimbare fundamentala a valorilor sociale. Marile disparitati ale avutiei , desi esentiale candva pentru scopul acumularii capitalului, nu mai putaeu fi acceptabile in societatea capitalista. Desi format in traditia clasica, Keynes este un nonconformist in cadrul stiintei economice.

Prima sa publicatie Indian Currency and Finance prefigureaza punctul lui de vedere privind necesitatea unei politici monetare intelepte in scopul asigurarii stabilitatii economice. Dar acest mesaj a fost a fost formulat pentru prima data cu claritate in lucrarea The Economic Consequences of the Peace care i-a adus faima internationala. In aceasta lucrare , Keynes prezinta, pe langa viguroasa polemica privind platile de reparatii de razboi, o analiza sugestiva a prabusirii a ceea ce el a numit extraordinarul episod al capitalismului de tip laissez faire. Tabloul pe care l-a schitat a fost cel al unui sistem devenit muribund economic prin disparitia condiiilor necesare pentru succesul antreprenorial: o populatie aflata in crestere rapida si oportunitati bogate de afaceri generate de progresul stiintific.

O alta lucrare care a consolidat drumul catre Teoria generala a folosirii mainilor de lucru, a dobanzii si a banilor a fost Tract of Monetary Reform (1923). Aici Keynes a sustinut ca volumul emiterilor de bacnote sa fie controlat de banca centrala , independent de rezerva de aur ca mijloc de realizare a stabilizarii economice prin intermediul stabilizarii nivelului preturilor. Keynes considera banii un agent activ in procesul economic.

Principiul stiinta economica ca ghid pentru politica economica  este intrucatva intunecat in lucrarea Treatise on Money (1930). Dar acesta lucrare a furnizat principiul conform caruia deciziile de a economisi si cele de a investi nu sunt legate intre ele. Separarea lor era denaturata sau pierduta din vedere de catre cei care considerau rata dobanzii ca un procedeu, un mecanism prin care se echilibrau economiile cu investitiile. Pentru a accentua separatia acestor decizii si ideea ca actul chibzuintei sau cumpatarii nu reprezinta o virtute atunci cand oportunitatile de investitii lipsesc, Heynes va formula definitii ale economilor si investiii lipsesc care recunosc posibilitatea divergentei lor.

Publicarea Teoriei generale in anul 1936 constituie realizarea de marca a lui Keynes. Este a sa magnum opus inspirand o intreaga scoala care i-a adoptat si proliferat ideile. Printre cei care au dus mai departe mesajul lui Keynes se numara economisti englenzi proeminenti precum Roy F. Harrod, Joan Robinson, Richard F. Kahn si americani cum sunt Abba P. Lerner si Paul A. Samuelson.

TEORIA SALARIILOR

Lucrarea Teoria generala se intemeiaza pe critica adresata de Keynes teoriei neoclasice care sustine ca o economie cu salarii si preturi flexibile tinde automat sa genereze ocupare deplina. Aceasta teorie era implicita mai degraba decat explicita in gandirea neoclasica care avea in centrul preocuparilor problema valorii si a distributiei si alocarea resurselor intre utilizari alternative. Orientarea preponderent microeconomica este vizibila in postulatele pe care se bazeaza teoria salariilor.

Aceste postulate sunt:

1. produsul marginal tinde sa scada pe masura ce ocuparea creste

2. salariul real al muncii tinde sa egaleze produsul sau marginal si sa reflecte dezutilizarea psihica a ocuparii la margine.

3. Negocierile salariilor in bani facute intre muncitori si angajatori determina de asemenea nivelul salariilor reale.

UNIVERSITATEA TRANSILVANIA BRASOV

FACULTATEA DE STIINTE ECONOMICE