Nici un cazinou nu isi are ratiunea de a fi fara de jucatori ce il frecventeaza. Jucatorii, in afara motivatiei de a se afla in cazinouri sunt oameni ca toti ceilalti, legati de nevoile stricte ale oricarui individ, hrana si odihna... Unele din mari hoteluri ale lumii au devenit celebre tocmai datorita cazinourilor. Construit spre a fi locul de tranzit al jucatorilor de Cazino, Hotelul Palace din Constanta a devenit cu timpul un simbol al peninsulei constantene... dar, decenii la rand a ramas sa fie ceea ce i-a fost menirea: un hotel din umbra unui cazinou.
La 15 martie 1911 recent construitul Cazinou din Constanta a fost inchiriat lui Alphonse Hietz, proprietar de restaurante si hoteluri din Bucuresti. Punand in primul rand problema de rentabilitate a ''stabilimentului", (care costase enorm), primaria a trecut peste toate opozitiile formulate de consilierii si notabilitatile cu scrupule conservatoare in ale moralei si la aceiasi data Consiliul Comunal a autorizat jocurile de noroc. In scurt timp, Cazinoul din Constanta a devenit unul dintre stabilimentele cunoscute de acest gen din Europa, fiind preferat de impatimitii jocurilor de noroc care veneau aici, uneori incognito, din toate mai toate colturile lumii.
In anul 1912, urmare a unor conjuncturi, Primaria a organizat o noua licitatie pentru concesionarea Cazinoului comunal, licitatie castigata de data aceasta de baronul Edgar de Marcay care detinea importante actiuni si la cazinoul din Monte Carlo. Acesta, conform clauzelor din contract, a inceput si constructia unui hotel (Hotelul Palace), cu scopul de a deservi clientii cazinoului. Ulterior baronul de Marcay a cedat dreptul de cesiune catre Societatea Marilor Stabilimente din Constanta care isi avea sediul in Bucuresti. Societatea a dat la data de 28 martie 1912 o comanda de proiect. Avandu-se in vedere clientela pretentioasa si sofisticata a Cazinoului, pentru proiectarea hotelului s-a apelat la arhitectul francez Edgar de Goue, care a conceput o cladire moderna si eleganta, in stilul rivierei franceze.
In anul 1912, terenurile de pe faleza de est a peninsulei constantene ce urmau dupa Hotelul Carol si Palatul Sturdza spre nord pe strada Remus Oprean aveau ca proprietar pe Elena Movila.
Dupa cum se remarca, spatiul ales avea ca deschidere la strada intinderea a doua locuri conventionale (Str. Remus Oprean Nr. 5-7)
Intr-o fotografie executata ceva mai tarziu spre Golful portului Tomis se remarca aspectul falezei dominata de masivitatea cladirii. Se observa, de asemenea, ca pentru a putea construi un numar mare de camere hotelul era proiectat in forma de "H".
In anul 1924 in "Ghidul Constantei si al Techirghoulului" Hotelul Palace" este mentionat atant la fascicolul publicitar cat si ca unul din cele doua hoteluri de lux ale urbei.
In anuntul publicitar se scrie ca hotelul avea 400 de camere. Probabil ca se facea referire la numarul de paturi de hotel pentru ca este stiut ca la inaugurarea ce avusese loc cu 10 ani inainte hotelul dispunea doar de 250 de camere cu unul sau doua locuri.
In fotografiile aeriene interbelice ale peninsulei, precum si din harta Constantei din acea perioada se observa locul hotelului din zona de sud-est a orasului.
Hotelul Palace se remarca prin proportionalitatea volumelor. O serie de spatii tehnice functionau la demisolul dinspre strada al cladirii. Integrarea ferestrelor acestora la nivelul pavamentului confera o nota de postament ridicat pe ambrazuri. Talentul proiectantului a constat si in modul cum a rezolvat functiunile tehnice ale hotelului.
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
