Evoluția practicii și gândrii manageriale

1.Inceputurile managementului.

Istoria antichitatii ofera exemple de organizatii care s-au condus asa cum sunt conduse unele organizatii in prezent. Biserica catolica se caracterizeaza printr-o structura simpla - papa, cardinali, arhiepiscopi si preoti; structura stabilita de fon-datorul crestinismului functioneaza si astazi cu succes si este mai "contemporana" decat structura multor organizatii care de-abia au aparut. Actualele organizatii militare, seamana, in multe privinte, cu cele din antichitate.

Cu toate acestea, in ansamblu, managementul organizational din antichitate difera substantial de ceea ce se intelege astazi prin management.

Dezvoltarea managementului nu a cunoscut o serie de etape distincte. Mai mult, modelul dezvoltarii a fost unul cu o diversitate de abordari care adesea s-au suprapus cronologic, deci nu s-au succedat in dezvoltare. Progresele in teoria si filozofia managementului au fost totdeauna dependente de progresele inregistrate in multe discipline ca: matematica, ingineria, psihologia, sociologia etc. In fiecare etapa de dezvoltare progresele inregistrate in aceste domenii au influentat in mod hotarator gandirea privind managementul, dandu-i acestuia un caracter eterogen ceea ce a facut si mai dificila sistematizarea lui.

Incercari de sistematizare a managementului dateaza inca de la inceputul secolului XX-lea cand H. Fayol, J. Mooney, A. Brown, O. Sheldon etc. au propus ordonari ale conceptelor cu care opereaza managementul. In ciuda unui volum mare de informatii, specialistii nu au reusit sa faca o delimitare stricta a directiilor in care s-a dezvoltat managementul, a scolilor de management.

Principalii parametri ai managementului organizational in antichitate si in prezent

Antichitate Epoca contemporana

Numar redus de organizatii mari,

Lipsa organizatiilor gigant Numar mare al organizatiilor excesiv de mari, atat comerciale cat si ne comerciale

Numar relativ mic de conducatori, lipsa aproape totala a conducatorilor de nivel mediu Numar mare de manageri, din care ponde-rea cea mai mare apartine managerilor de nivel mediu

Munca manageriala, deseori nu era separata de cea ne manageriala Grupurile manageriale sunt precis stabilite, munca manageriala este separata de cea ne manageriala

Ocuparea functiilor de conducere in orga-nizatii este bazata in principal pe cucerirea puterii si/sau succesiune (descendenta familiala) Ocuparea posturilor de conducere in orga-nizatii se face, de regula, dupa competenta, cu respectarea legalitatii si ordinii

Numar mic al celor care iau deciziile cele mai importante Numar mare de oameni in masura sa ia decizii organizationale

Accent pe ordine (comanda) si intuitie Accent pe munca colectiva (echipa) si rationalitate

Savantul american E. Dale a clasificat formarea si dezvoltarea stiintei condu-cerii in trei etape:

- conducerea empirica;

- inceputul conducerii stiintifice;

- conducerea stiintifica.

Conducerea empirica. In perioada data conducerea se baza pe intuitie si cuprindea toate lucrarile privind problema conducerii inainte de Taylor.

Conducerea data e bazata pe personalitatea si calitatile conducatorului, care in procesul activitatii capata deprinderi de a conduce si cu cat capata mai multa ex-perienta cu atat mai mare devine iscusinta de a conduce. Criteriile conducerii em-pirice sunt: intuitia, experienta, bunul simt.

Empirismul in conducere a generat tipul conducatorului "dictator" care se mai intalneste si azi.

Inceputul conducerii stiintifice. Este etapa in care s-au fundamentat conceptele managementului si care ince-pe cu lucrarile lui F. Taylor. Apare necesitatea de cunostinte specifice, fiindca etapa data coincide cu progresul tehnico-stiintific si determina perfectionarea for-melor si metodelor de conducere. Conceptele si principiile activitatii de conducere sunt redate in lucrarile lui F. Taylor. Aceasta etapa a generat tipul conducatorului "tehnocrat" care a neglijat aproape complet domeniul relatiilor umane.

Conducerea stiintifica. Etapa la care teoria managementului se dezvolta, se perfectioneaza continuu pe baza celor mai recente descoperiri tehnico-stiintifice. Tipul conducatorului care corespunde acestei etape este "organizatorul", care se caracterizeaza printr-un stil de conducere democratic, prin cooperare cu subalterni, deciziile importante sunt elaborate in colectiv.

2.Etapele evolutiei gandirii manageriale

In Statele Unite - tara celor mai timpurii preocupari in domeniul conducerii stiintifice, al managementului - P.W. Shay apreciaza ca s-au inregistrat, pana in prezent, patru etape in dezvoltarea gandirii despre conducere.

Etapa I - a conducerii stiintifice - s-a desfasurat in SUA sub numele de miscarea pentru conducerea stiintifica, conceputa ca o filozofie a utilizarii inteligente a efortului uman.

Conducerea stiintifica punea pe primul plan obtinerea unor realizari maxime cu eforturi minime, prin evitarea atat a irosirii, cat si a ineficientei muncii direct productive.

In aceasta etapa, principalele metode utilizate au fost: experimentul, elaborarea normelor de munca, planificarea muncii si respectarea normelor stabilite, asigurate prin verificarea rezultatelor muncii cu ajutorul unui instrumentar adecvat. Unele dintre principalele caracteristici ale muncii de conducere specifice acestei etape au fost:

- Normele erau stabilite cu ajutorul experimentelor si cercetarilor si se refereau la personal, conditii de lucru, echipament, proceduri si performante.