Derularea Afacerilor pe Internet

Schimbul Electronic de Date (EDI - Electronic Data Interchange) a apărut prin anii 60 şi poate fi considerat strămoşul Comerţului Electronic (EC - Electronic Commerce). EDI oferă societăţilor comerciale posibilitatea să schimbe documente de afaceri într-o forma standard, utilizând mijloace electronice pentru prelucrarea şi transmiterea acestora. În acelaşi timp băncile utilizează reţele dedicate pentru Transferul Electronic de Fonduri (EFT - Electronic Funds Transfer). Recent, odată cu creşterea accesibilităţii la Internet, EC a captat interesul consumatorilor individuali şi al societăţilor comerciale de orice mărime şi preocupări. Mai mult decât atât, cu tehnologiile avansate disponibile acum, se vorbeşte tot mai des de Economia Digitala (DE - Digital Economy). Ideea de baza este că prin EC putem realiza schimbul de idei, de bunuri, de cunoştinţe pe lângă simpla vânzare/cumpărare de produse şi servicii. Tehnologiile EC pot fi utilizate pentru a conduce o afacere utilizând pentru comunicare Internet, Intranet sau alte reţele de calculatoare. In ultimii ani Internetul a devenit din ce în ce mai utilizat pentru Comerţul Electronic. Internetul are o acoperire globala şi este prin excelenţă descentralizat. Are o structură ierarhică cu nuclee de mare viteza (între 155 Mbps şi 2,5 Gbps) în jurul cărora "cresc" reţele regionale şi individuale prin care se face accesul utilizatorilor finali. EC depinde puternic de o serie de infrastructuri de bază ale economiei globale, inclusiv de infrastructura reţelelor de comunicaţii. Cele mai noi realizări tehnologice legate de Internet (rata de transmisie de Gbps, mijloacele sofisticate de asigurare a protecţiei datelor, creşterea disponibilităţii şi a accesibilităţii, interfaţă multimedia evoluată etc.) fac Internetul tot mai atractiv pentru EC.

Modele financiar-tranzacţionale în comerţul electronic.

Internetul a devenit un canal de comerţ cu o putere incontestabilă în a facilita şi creşte vânzările unei game din ce în ce mai largi de produse şi servicii. Intr-un raport recent al companiei Ernst & Young (1998) se arată că peste 32% din consumatorii cărora Internetul le este accesibil îl utilizează şi pentru cumpărături. Ce este comerţul electronic? Comerţul electronic este un concept integrativ ce desemnează o gamă largă de servicii suport pentru procesele de afaceri, incluzând poşta electronica interorganizaţii, cataloage electronice, sisteme suport pentru comerţul cu mărfuri şi servicii; sisteme suport pentru preluare de comenzi, logistica şi tranzacţii; sisteme de raportare statistică şi informaţii pentru management. Comerţul electronic se referă la desfăşurarea activităţilor specifice mediului de afaceri utilizând în special mijloace electronice (reţele de calculatoare) într-un sistem automatizat integrat pentru schimbul de informaţii de afaceri. În comerţul electronic informaţia circulă direct între agenţii implicaţi în afacere (vânzător, cumpărător, bancă, transportator, agent de service), fără a mai utiliza suportul hârtie (imprimantă sau fax).

În cadrul noilor Tehnologii Informaţionale şi de Comunicare (TI&C), printre cele mai spectaculoase evoluţii o reprezintă realizarea şi dezvoltatea relaţiilor comerciale de tip electronic între parteneri pe traseele furnizori-producători clienţi. În accepţiune generală, prin comerţ electronic (e-commerce), se înţelege managementul activităţilor de comerţ care foloseşte echipamente electronice şi posibilităţile oferite de acestea pentru a mări aria de afaceri a clienţilor, în parteneriatul lor cu producătorii. În sens larg, comerţul electronic este un schimb (electronic) de informaţii între partenerii de afaceri.

Pentru întreprinderi, comerţul electronic desemnează o gamă largă de servicii, în special de studiu continuu al pieţei (marketing), determinante pentru procesele de afaceri, incluzând: magazinul electronic sau virtual (e-shop), aprovizionarea electronică (eprocurement), magazinul universal electronic (e-mall), comunităţi virtuale (virtual communities), poşta electronică (e-mail) interorganizaţii, sisteme suport de decizii (platforme de colaborare) pentru comerţul cu mărfuri şi servicii, logistica şi tranzacţiile dintre firme, sisteme de raportare statistică şi informaţii pentru management, în contextul noilor tehnologii de informare şi comunicare etc. În cadrul acestui tip de comerţ, informaţia circulă direct între agenţii implicaţi în afacere (vânzător, cumpărător, bancă, transportator, agent de service), fără a mai utiliza suportul informaţional de genul hârtiei.

La un nivel superior, afacerile de natură electronică (e-business) integrează cumpărarea- vânzarea de bunuri pe Internet şi capacitatea firmelor de a oferi servicii, de a comunica cu partenerii de afaceri, de a realiza publicitate şi alte acţiuni promoţionale, precum şi de a efectua tranzacţii „în direct” (on line). În derularea „afacerilor pentru afaceri” (Business To Business sau B2B) s-au creat şi dezvoltat „afacerile pentru guvern” (business-to governement) prin care se face oferta de servicii şi produse către administraţia statului ( cum este şi e-licitaţie, instituită la nivel guvernamental pentru comerţul cu medicamente pentru unităţi spitaliceşti).

Pentru a construi un sistem de comerţ electronic (E-Commerce, EC), din punct de vedere arhitectural, este nevoie de „colaborarea” a patru componente (subsisteme electronice / informatice) corespunzătoare următoarelor „roluri”:

1. clientul este considerat un echipament clasic care conţine un calculator personal, conectat direct sau indirect (o reţea a unei instituţii) la Internet. Clientul foloseşte echipamentul pentru „a naviga” şi a face cumpărături prin Internet;

2. comerciantul reprezintă un sistem informatic, situat, de regulă, la sediul comerciantului- producător care găzduieşte şi actualizează catalogul electronic de produse disponibile a fi comandate on-line pe Internet.