Decizia Managerială

1. Conceptul şi factorii deciziei manageriale

Conştient sau nu, planificat sau neplanificat, în fiecare zi ne aflam în situaţia de a lua decizii. Toate gândurile şi ideile noastre se materializează în fapte în urma unor decizii. Mediul în care trăim oferă întotdeauna mai multe alternative de realizare a ceea ce ne-am propus. Decizia nu reprezintă nimic altceva decât alegerea unei alternative din acest set. Întotdeauna, în momentul luării deciziei, această alegere reprezintă în opţiunea noastră alegerea optimă. Cu cât acest mediu este mai complex şi mai dinamic, cu atât alegerea alternativei optime este mai dificilă. În acelaşi timp, cu cât este mai importanta o decizie, cu atât este mai dificilă luarea acesteia. Este binecunoscută povestea măgarului Buridan, care, având 2 grămezi de paie, a murit neputându-se decide din care să mănânce.

În cadrul oricărei companii, orice activitate, fie că este legată de palnificare, de organizare, de control sau de gestiune a resurselor umane, se desfăşoară în urma luării unor decizii. Întreaga activitate desfăşurată de managementul firmei reprezintă, în esenţă, o înlănţuire de decizii de conducere interdependente. Din acest motiv putem spune că decizia reprezintă mult mai mult decât o funcţie a managementului, ea reprezintă însăşi esenţa procesului de conducere.

Decizia managerială este un produs al managementului firmei şi reprezintă o linie de acţiune, aleasă în mod conştient, dintr-un număr de alternative posibile, în scopul realizării anumitor obiective în condiţii de eficienţă maximă. Aceasta influenţează acţiunile şi comportamentul a cel puţin unei persoane decât decidentul.

Deci, în definirea unei decizii manageriale se are în vedere:

-existenţa mai multor alternative pentru realizarea obiectivelor urmărite

-orientarea deciziei spre realizarea obiectivelor previzionate

-decizia influenţează acţiunile unor alte persoane decât decidentul

Se poate spune că decizia managerială este o relaţie socioumană cu doi parametrii:

•forul de decizie

•instanţa de execuţie

Conţinutul deciziilor manageriale trebuie să reflecte în oricare situaţie obiectivele de realizat, mijloacele de realizare, responsabilităţile concrete şi eşalonarea în timp a obiectivelor respective.

În fundamentarea deciziei manageriale se cer respectate o serie de principii:

▪principiul definiţiei, care presupune precizarea problemei de analizat pe baza informaţiilor disponibile

▪principiul argumentării selective- faza de analiză şi alegere a deciziei

▪principiul delegării dreptului de a lua decizii, care recomandă luarea deciziei la un nivel ierarhic cât mai jos posibil

▪principiul participării, car epresupune integrarea contribuţiei colective la luarea deciziei

Pentru a alege varianta optima de decizie sunt necesare o serie de elemente, si anume:

•un obiectiv economic sau cu scop bine determinat care să se poată cuantifica

•un volum mare de informaţii care să reflecte cât mai bine fenomenele şi procesele economice care au loc în realitate, cu influenţă asupra adoptării deciziei

•un aparat de investigare şi de preluare a datelor bine pus la punct pentru a permite realizarea unui proces raţional de alegere

Factorii primari ai deciziei manageriale sunt decidentul şi mediul ambiant.

Decidentul este persoana sau grupul de persoane care adoptă decizia, având o influenţă mare asupra calităţii deciziei.

Decidentul trebuie să răspundăunor cerinţe, după cum urmează:

•să posede cunoştinţe de specialitate şi/sau generale în legătură cu problemele care fac obiectul deciziei

•să aibă capacitatea (inteligenţă, perspicacitate, discernamânt) de a desprinde şi utiliza principalele tendinţe, modificări şi caracteristici esenţiale ale mediului micro şi macroeconomic

•să dispună de capacitatea de analiză şi sinteză, de abstractizare şi generalizare a fenomenelor

•să prevadă reacţiile persoanelor implicate în procesul de adoptare a deciziei

Mediul ambiant este reprezentat de factorii şi condiţiile interne şi externe firmei care influenţează direct şi/sau indirect decizia managerială.

Exemplu de condiţii interne: structura organizatorică, sistemul informaţional al firmei, nivelul de calificare a personalului.

Exemplul de condiţii externe: relaţiile cu alţi agenţi economici, politica de preţuri, anumite hotărâri guvernamentale.