Istoria și evoluția limbajelor de programare distribuite

si evolutia limbajelor de programare distribuite

Sisteme distribuite.Definitii:

“You know you have a distributed system when the crash of a computer you’ve never heard of stops you from getting any work done.”

(Leslie Lamport, Distribution email, May 28, 1987,

http://research.microsoft.com/users/lamport/pubs/distributed_systems.txt.)

“A collection of computers that do not share common memory or a common physical clock, that communicate by a messages passing over a communication network, and where each computer has its own memory and runs its own operating system. Typically the computers are semi-autonomous and are loosely coupled while they cooperate to address a problem collectively”

(M. Singhaland N. Shivaratri, Advanced Concepts in Operating Systems, New York, McGraw Hill, 1994)

“A collection of independent computers that appears to the users of the system as a single coherent computer.”

(A. Tanenbaum and M. Van Steen, Distributed Systems: Principles and Paradigms, Upper Saddle River, NJ, Prentice-Hall, 2003)

Calcul distribuit (din engleză Distributed computing) este un domeniu al informaticii care se ocupă de sisteme distribuite. Un sistem distribuit este format din mai multe calculatoare autonome care comunică printr-o rețea. Calculatoarele intreacționează între ele pentru atingerea unui scop comun. Un program de care rulează într-un sistem distribuit se numește un program distribuit, iar procesul de scriere a astfel de programe se numește programare distribuită.

1. Conferinte si cercetari

Aparitia primelor retele

In 1962 cercetarile ARPA (Advanced Research Projects Agency) in domeniul aplicarii calculatoarelor pentru necesitatile armatei au fost conduse de doctorul J.C.R.Licklider. El a propus in acest scop sa se implementeze solutii pentru ca sistemele de calcul sa fie unite si sa interactioneze unele cu altele. La rezolvarea problemei au contribuit in mare parte universitatile. Astfel, in acelasi an apare raportul lui Paul Baran "On Distribution Communications" in care erau comentate diferite modele a sistemelor de comunicare si rezistenta lor. In raport era propusa o sistema decentralizata de comunicatie si control care sa continue sa functioneze chiar si la iesirea din functiune a unei parti a sistemei. Autorul a recomandat proiecatrea unei sisteme de transmitere a datelor digitale pentru un numar mare de utilizatori.

Directia principala a cercetarilor a devenit retelele de calculatoare. Ideea principala era de a construiri o retea de noduri cu drepturi egale, fiecare nod sa fie independent ceea ce ar garanta lucrul retelei chiar si la iesirea din functiune a unui numar mare de noduri din retea. Primele experimente de conectare a nodurilor aflate la disatanta au fost facute deja in 1965 cand au fost unite sistemele de calcul TX-2 al MIT Lincoln Lab (Masachussets Institute of Technology) si Q-32 al corporatiei SDC (System Development Corporation) din Santa Monica. Ce-i drept la acel moment inca nu exista schimb de pachete de date: transferul se facea simbol dupa simbol.

In 1967 la expozitia ACM (Association for Computer Machinery) a fost prezentat planul crearii unei retele nationale cu transmitere de pachete. Imediat dupa aceea, Lawrence G. Roberts a publicat planul de constructie a retelei de acest tip - ARPANET (Advanced Research Projects Agency NETwork), iar in 1969 a aprobat ARPANET in calitate de organizatie conducatoare pentru cercetari in domeniul retelelor de calculatoare. Primul nod al retelei noi a devenit UCLA-Centrul de testare a retelei si, in curand, li s-au alaturat SRI (Stanford Research Institute), UCSB - Culler-Fried Interactive Mathematics (Universitatea Santa-Barbara) si universitatea Utah. La noduri erau folosite IMP-uri (Interface Message Processor) elaborate de Bolt Baranec & Newman, Inc (BBN). S-au facut primele transmisii de simboluri intre masini. A aparut primul RFC (Request for Comments) - "Host Software" de S. Crocker. In AT&T Lab a fost elaborat sistamul de operare UNIX. Acest an poate fi socotit anul in care s-a inceput revolutia tehnologica aretelelor.

Din 1970 ARPANET a inceput sa foloseasca pentru schimb de date NCP - Network Control Protocol.

La inceputul 1971 reteaua continea deja 15 noduri: UCLA, SRI, UCSB, University of Utah, BBN, MIT, RAND, SDC, Harvard Lincoln Lab., Stanford, UIU©, CWRI, CMU, NASA/A, ce uneau 23 sisteme host. Tot in acest an Ray Tomlinson din BBN a propus un program de posta pentru transmiterea mesajelor prin retea. Sub conducerea lui N.Abrahamson a fost elaborata ALONAnet.

In 1972, la conferinta internationala de calculatoare si comunicatii a fost demonstrata interactiunea TIP (Terminal Interface Processor) cu 40 masini ale retelei. Tot in 1972 a fost creat grupul INWG (InterNetworking Working Group) sub conducera profesorului universitatii din Stanford - Vinton Cerf pentru elaborarea adresatiei in retea necesare pentru implementarea a diverse protocoale. Ei au creat o grupa de protocoale de schimb care mai tarziu au devenit TCP/IP. In 1994 Vinton Cerf va spune: "Daca as fi stiut ca TCP/IP va deveni standart international folosit de milioane de oameni as fi ales pentru campul de adrese mai mult de 32 biti si as fi acordat mai multa atentie mediilor de transmisie de viteza inalta". A fost publicata specificatia TELNET (RFC 454). In acest an a aparut prima versiune comerciala UNIX : scrisa in limbajul de programare C. Succesul avut de UNIX a intrecut toate asteptarile.

Primele conexiuni internationale au avut loc in 1973, cand la retea s-au conectat Anglia (University College of London) si Norvegia (Rogee Radar Establishment). Tot in acest an a fost data in exploatare o linie de conexiune prin satelit cu universitatea Hawai.

In septembrie 1973 V.Cerf si Kahn au prezentat ideile de baza referitor la reteaua nationala in cadrul consiliului INWG in Anglia, si au publicat articolul "A Protocol for Packet Network Intercommunications", in care au fost expuse detaliile proiectarii programului de control a transmisiei Transmission Control Program.

La mijlocul 1975 DARPA a ajuns la concluzia ca ARPANET este stabila si dirijarea Internet a fost transmisa DCA (Defence Communications Agency, azi cunoscuta ca DISA - Defence InformationSystemsAgency).

In 1976 Mike Lesk din AT&T Bell Labs a elaborat protocolul UUCP ( Unix-to-Unix Copy), si deja peste un an acest protocol a inceput sa apara impreuna cu UNIX versiunea 7; versiunea UUCP Berkeley a fost realizata putin mai tarziu. TCP/IP a inceput sa fie folosit pentru conectareaARPANET.

Urmeaza o perioada de crestere a numarului de retele: in 1977 - apare THEORYNET, elaborata de L. Landweber, Universitatea Wisconsin. A fost publicata RFC 733 - specificatia postei electronice. Apare Timshare care pune baza Tymnet. A avut loc demonstratia interactiunii a ARPANET, PRNET (Packet Radio Net), Ethernet si SATNET (Satellite Net-work) pe baza protocoalelorInternet.