Umanismul Românesc

Umanismul denumește o atitudine filosofică prin care omul și valorile naturii umane sunt așezate deasupra valorilor materiale, politice și religioase.

Umanismul a fost curentul de gândire care a dominat epoca Renașterii, în sec. al XIV-lea- al XVI-lea, având expresii strălucite în plan cultural larg, în domeniul creației artistice și al concepțiilor filosofice. Umanismul urmărește, prin intermediul educației, dezvoltarea armonioasă a personalității umane.Umanismul se opune fanatismului religios medieval, care până atunci suprimase orice tendință de independență spirituală a omului.

Reprezentanții umanismului european: Dante, Boccaccio, Petrarca, Leonardo da Vinci, Francois Rabelais, Erasmus din Roterdam (Olanda), Thomas Morus (Anglia), Martin Luther (Germania).

Începuturile umanismului în literatura română

În funcție de condițiile sociale, economice și politice, umanismul a pătruns mai întâi în Transilvania, în sec. al XV-lea, iar în următoarele două secole se afirmă în Moldova și în Țara Românească. Deși se dezvoltă sub influența umanismului european, umanismul românesc reflectă problematica politică, socială și culturală specifică societății românești.

Umanismul românesc reprezintă primul curent cultural de amploare din Țările Române. El a fost cultivat de voievozii și domnitorii interesați în consolidarea statului feudal (Neagoe Basarab, Constantin Brâncoveanu și Dimitrie Cantemir), de boierii cărturari (Nicolaus Olahus, Grigore Ureche, Miron Costin, Stolnicul Constantin Cantacuzino, Udriște Năsturel) și de cărturarii clerici (Dosoftei, Antim Ivireanu).

Opere ale umaniștilor români

N.Olahus - Hungaria - afirmă cel dintâi ideea romanității, a originii istorice comune și a unității de limbă a poporului român - Românii se spune că sunt colonii romane. Dovadă de acest lucru e faptul că au multe cuvinte comune cu limba romană. Moldovenii au aceeași limbă, religie și obiceiuri ca și muntenii...Limba lor ca și a celorlalți români a fost cândva romana, ca unii ce sunt coloni ai romanilor[...]Chiar și acum pe limba lor se numesc romani.

Neagoe Basarab- Învățăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Teodosie- prin ea urmărește să educe întreaga societate, de la copii până la marii dregători; expune idei despre cinste și forța dreptății, despre importanța omeniei, despre pace și război, despre diplomația necesară pentru menținerea păcii.

Umanismul românesc a cunoscut o epocă de mare dezvoltare în sec. al XVII-lea și începutul sec. al VIII-lea, prin activitatea cronicarilor Grigore Ureche, Miron Costin, Ion Neculce; stolnicul Constantin Cantacuzino.

În operele umaniștilor români revin câteva idei. Ei sunt preocupați de originea latină a poporului român, de statutul limbii române ca limbă romanică, capabilă să servească scopuri artistice. Noblețea limbii române este dovedită de Dosoftei prin Psaltirea în versuri și de M.Costin care în introducerea de la poemul Viața lumii afirmă că a scris versuri doar pentru a arăta că poate exista o astfel de scriere și în limba română.

Idealul desăvârșirii umane, încrederea în autoperfecționismul ființei umane, se exprimă în opere precum Divanul sau gâlceava înțeleptului cu lumea de D. Cantemir.

Cronicarii au intenția de a scrie o operă istorică, dar deseori alunecă spre procedeele literaturii.

Grigore Ureche - este primul cronicar în limba română. A scris Letopisețul Țării Moldovei (se va transmite cu interpolări ale lui Simion Dascălul, Misail Călugărul și Axinte Uricariul).

Pentru cronicar, istoria are o valoare înalt educativă și moralizatoare, deoarece sintetizează experiența predecesorilor: ...să rămâie feciorilor și nepoților, să le fie de învățătură, de cele rele să se ferească și să socotească, iară pre cele bune să urmeze, să învețe și să se îndirepteze.