Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război

In perioada interbelica, literatura romana cunoaste o deosebita inflorire in proza, poezie si dramaturgie. Fiecare scriitor reprezinta o directie de dezvoltare, legandu-si numele de o anumita formula literara. Proza este reprezentata magistral de M. S. - ctitorul romanului istoric-epopeic, L. R. - creatorul romanului realist-obiectiv, C. P. - ctitorul romanului analitic de introspectie, G. C. - autorul romanului de factura balzaciana, M. E. - creatorul romanului exotic, H. P. B. - autoarea romanului profunzimilor.

Camil Petrescu este considerat un innoitor in arta romanului pe care a modificat-o esential prin viziunea subiectiva asupra realitatii prin compozitie, tehnica narativa, creatie de personaje si stil. El a combatut proza obiectiva considerand-o invechita si a propus o viziune noua, moderna asupra vietii sufletesti a omului ,,fenomen unic, irepetabil si inefabil". Daca L. Rebreanu se dovedeste a fi un excelent interpret al realitatilor vazute, efortul lui Camil Petrescu se indreapta spre decriptarea reactiilor invizibile, spre subconstient, ,,spre straturi profunde".

Conceptia despre roman a lui Camil Petrescu expusa in ,,Teze si antiteze" a fost influentata de ideile filosofice ale lui H. Bergson si E. Husserl cu privire la durata subiectiva a timpului si fenomenele constiintei. ,,Un scriitor trebuie sa se intoarca spre suflet, spre constiinta, important fiind nu ce se intampla in lume, ci ceea ce se intampla in sinele nostru" - afirma C. Petrescu.

Adept al sincronismului lovinescian, scriitorul a contribuit la sincronizarea literaturii romane cu cea europeana, optand pentru modelul epic proustian pe care l-a considerat o ,,necesitate" la revolutionarea prozei moderne. Astfel, romanul ,,Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi", publicat in 1930, despre care G. Calinescu afirma ca este "o proza superioara", se incadreaza in modernismul subiectiv avand ca trasaturi autenticitatea, sustinuta prin includerea jurnalului de campanie al sciitorului, combatant pe frontul Primului Razboi Mondial, subiectivitatea, data de prezenta personajului narator ce dezvaluie realitatea constiintei sale, substantialitatea prin reflectarea unor experiente majore, precum iubirea si razboiul, anticalofilismul, relativismul.

Tema acestui roman realist-subiectiv-modern o constituie dragostea si razboiul ca experiente majore ale cautatorului de absolut. Titlul este sugestiv si prefigureaza incertitudinea, indoiala in raport cu cele doua experiente de cunoastere, traite de protagonist.

Perspectiva narativa este subiectiva, actoriala, eul narator aflandu-se in centrul actiunii, analizandu-si cu luciditate trairile, reactiile, gesturile.

Actiunea romanului se desfasoara in timpul Primului Razboiului Mondial si are ca protagonist pe Stefan Gheorghidiu, personaj-narator, ce reprezinta tipul intelectualului lucid, intransingent, analitic ce se confrunta cu o drama individuala si una colectiva.

D.p.d.v. structural, romanul cuprinde doua parti si 30 capitole. Prima parte fictionala, infatiseaza rememorarea iubirii matrimoniale esuate. Partea a doua este construita jurnalului de campanie a lui Gheorghidiu si urmareste experienta de pe front, in timpul PRM. Autorul valorifica jurnalul sau de campanie, articole si documente de epoca, ceea ce da autenticitate romanului. Incipitul romanului este construit in maniera realista cu detalii de timp si spatiu, iar finalul este deschis, lasand loc interpretarilor multiple.

Conflictul interior se produce in constiinta personajului-narator, din pricina neconcordantei dintre aspiratiile sale si realitate. Conflictul exterior pune in evidenta relatia personajului cu societatea, acesta facand parte din categoria inadaptatilor superiori.