Stefan Tipătescu - O scrisoare pierdută

Capodopera a lui Caragiale si a teatrului romanesc, conceputa in patru acte ca satira a moravurilor din familie si politica, O scrisoare pierduta aduce in scena evenimente legate de fixarea candidatului guvernului la alegerile din, capitala unui judet de munte. Antrenate pe un fir epic sub forma de dialoguri si monolog, cu final fericit, personajele reprezinta doua grupari politice rivale care se dusmanesc, se lupta, se impaca, umorul si comicul fiind generat de antiteza dintre ceea ce se cred initial si ceea ce sunt de fapt acestea.

Eroii complecsi ai lui Caragiale ilustreaza o trasatura de caracter dominanta, sunt vii si reprezentativi pentru societate, macinati de ambitii sau materiale pentru care folosesc orice mijloace: scrisori de santaj, steaguri, infidelitate.

Primul in ordinea intrarii in scena, dar si personaj principal, la care se raporteaza toti ceilalti este Stefan Tipatescu, junele-prim, amorezul, tipul bine dupa cum il arata numele. Ca in toata dramaturgia, el nu este caracterizat de autor, nu e prezentat fizic, dar se intelege ca nu mai este la prima tinerete, fiind tovaras de partid si prieten de vreo opt ani cu Zaharia Trahanache, important om politic al judetului. Asa cum afirma acesta, amicitia lor a inceput cam la jumatate de an dupa ce s-a casatorit cu Zoe, care de altfel l-a convins pe, Fanica sa ramana in judet. Si el om politic foarte important, Tipatescu este in relatii galante, amoroase cu Zoe, careia i-a trmis scrisoarea devenita, prin pierdere, intriga piesei.

Prezent pe tot parcursul operei, Tipatescu traieste sentimentul abandonarii carierei de la, Centru in favoarea partidului si lui Zoe, bineinteles. Inteligent, instruit, cu un limbaj corect, fara ticuri verbale sau defecte fundamentale, el este totusi uneori arogant, dispretuitor fiindca se stie atotputernic prin functia de prefect al judetului si prin caracter. La, intalnirea cu Nae Catavencu din actul I devine insa chiar agresiv, violent. In acelasi context si nu numai, este evident ca refectul face abuzuri, incalca legea, accepta compromisuri, administreaza judetul ca pe propria mosie.

Cunoscandu-i bine pe cei din jurul sau, stie sa-I foloseasca. Pe Ghita Pristanda, politaiul, si-l subordoneaza acceptandu-i micile gainarii, precum numararea steagurilor de la inceputul actului I, iar monologul acestuia, din scena a II-a, il caracterizeaza bine pe prefect: mosia mosie, fonctia fonctie, coana Joitica coana Joitica. Este duplicitar fata de aliati, declarand loialitate lui Farfuridi si Branzovenescu, dar sustinand candidatura lui Catavencu, deci opozitia, caruia ii propune fel si fel de functii, chiar si o mosie, in schimbul scrisorii.

Dintre toti, cel mai bine pare a-l cunoaste,, neica Zaharia, care, imbarbatandu-l, il considera naiv, prea impresionabil si-l sfatuieste sa fie mai atent (atunci cand ii da polita falsa a lui Catavencu). Bun prieten, Trahanache stie mai mult decat spune, fiind si in folosul sau.

Cu arta ...