Sarbatoarea reprezinta o manifestare a sacrului, a sublimului, a Absolutului in lumea profana, cotidiana, a oamenilor obisnuiti.
Sarbatoarea este unul din cadrele spatiale -spatiul festiv si temporale -timpul festiv, in care va hierofana sacrul, situandu-se, dupa cum afirma Paul Drogeanu, dincolo de profan si dincoace de sacru, dar in acelasi timp mai putin decat sacru, in cadrul ei impletindu-se lumescul cu divinul.
Sarbatoarea a fost dintotdeauna incadrata in sistemul social, fiind o manifestare eminamente colectiva.
Sarbatoarea fiind asemuita si chiar identificata cu o institutie sociala, se va incadra in sistemul social ca element component al organizarii sociale. Sarbatoarea mentine echilibrul si buna functionare a comunitatilor umane si a societatii.
Ca orice institutie, sarbatoarea este alcatuita dintr-un ansamblu structural-functional de norme si valori, va presupune un scop. In vederea atingeri scopului propus, membrii comunitatilor vor indeplini anumite functii cu ajutorul unor mijloace meteriale si simbolice.
Structura unei sarbatori cuprinde de obicei doua tipuri de elemente elemente spirituale legate de latura afectiv-sentimentala a sarbatorii, si elemente materiale referitoare la latura pragmatica a sarbatorii.
Elementele spirituale se impart in manifestari afective exterioare sau exteriorizate rasul, plansul; si manifestari afective interioare concretizate in anumite simtaminte legate de evenimentul respectiv sarbatorit veselie, bucurie, fericire, euforie sau teama, tristete, durere sufleteasca, ura, dispret.
Elementele materiale pot fi impartite in elemente exterioare si interioare individului.
Structura generala a unei sarbatori presupune urmatoarele elemente: Durata ce reprezinta timpul alocat desfasurarii unei sarbatori, aceasta difera de la un caz la altul.
Fazele care se succed de-a lungul unei sarbatori.
In functie de numarul fazelor, sarbatorile se pot diferentia intre ele.
Repetabilitatea unele sarbatori sunt unice, iar altele repetabile la un inteval de timp.
Persoanele care participa atat cu rol de actor cat si cu rol de spectator- la sarbatoarea respectiva; in functie de numarul de participanti si de ponderea rolurilor acestora, se va observa, de asemenea, o variatie intre sarbatori.
Elementele ambientale. Spatiul inchis / deschis, perioada diurna / nocturna, diverse elemente decorative si de ritual o anumita muzica, o anumita mancare, o anumita bautura etc. Comportamentele cerute participantilor cu ocazia respectiva vor constitui la randul lor un element diferentiator in ceea ce priveste structura sarbatorii.
Existenta unor elemente pregatitoare. Unele sarbatori necesita efectuarea anumitori actiuni inainte de inceperea ei. Aceasta componenta preparatorie presupune atat o dimensiune materiala pregatire culinara, vestimentara, ambientala, cat si o dimensiune spirituala postul. Elemente afective se refera la intensitatea si semnul sentimentelor pe care ...
1. Ion Ghinoiu, Obiceiuri populare de peste an, Ed. Fundatiei Culturale Romane,Bucuresti,1997.
2. Romulus Vulcanescu, Fenomenul horal, Ed. Ramuri, Craiova, 1994.
3. Ene Braniste, Liturgica generala, Ed. Institutului Biblic si de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romane, Bucuresti, 1985.
4. Ioan Mihailescu, Curs de Sociologie Generala, Bucuresti, 1995.
5. Vasile Bancila, Duhul Sarbatorii, Bucuresti, 1996.
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
