Romantismul

Romantismul se afirma limpede, in literatura romina, in preajma anului 1830 si domina miscarea literara pina apromaximativ in al optulea deceniu al veacului trecut, cind, pune realismul, aceasta disputindutsi intiietatea in viata litararacu romantismul care, prim Eminescu indeosebi, prin Macedonski, in parte Dealvrancea, Vlahuta, Duiliu zamfirescu (prin nuvele, romane de la inceput si, in parte, poiezia sa), prin unii scritori de la Contemporanul sau in descendenta Contemporanului (Paun-Pincio, Traian Demetrescu s.a.), continua a se mentine foarte puternic, prelungindu-se si in veacul XX. Perioada cuprinzind sfirsitul veacului XVIII-lea si primele decenii ale veacului urmator, perioada de tranzitie spre epoca moderna, e dominata de activitatea Scolii ardelene, in Transilvania, de cea a poietilor Vacaresti, a lui Conachi, urmata de a lui Munteanu, Gh. Asachi, Iordachi si Dincu Golescu s.a. in Principate. Orientarea dominata in poiezie, latura cea mai importanta a creatiei literaredin epoca e clasicasi neoclasica.

O conceptie noua si o sensibilitate diferita se resimt spre 1830, in miscarea literara, in poiezie in primul rind, odata cu aparitia noilor generatii de svriitori, formati, cum se exprima Aleco Ruso, ,,in larma ideilor noi". Orientarea clasica, deocamdata, nu e inlaturata. Ea se mentine pina tirziu - spre 1848 si, pe unele sectiuni, si dupa aceea - prin scriitori mai virstnici (Conachi, Iancu Vacarescu, V.Pogor, Mumuleanu, Asachi s.a.) care continua sas scrie si care ramin, dincolo de unele foarte superficiale ,,contaminar" ale noului curent, fideli structurii si formatiei lor esentiale. Chiar scriitorii tineri, reprezentind noul ,,val" - un Heleade Radulescu, Gh. Alexandrescu, Boltineanu - oscileaza scriind deopotriva opere clasice si romantice. Contribuie la asta traditia culturii noastre, precum si dezideratele istorice ale culturii rominesti. Traditiile umaniste, interesul pentru istoria si cultura latina sunt foarte vii la intelectualii romani, incepind de la cronicari, intre ei mai culturali ca Miron Costin, stolnicul Constantin Cantacuzino, Nicolaie Milescu, ori Dimitrie Cantemir, preocopati a dovedi a dovedi obirsia romana a poporului romin, continuati, in epoca premergatoare curentului romantic, de Scoala ardeleana si de elevi ai acesteia , deveniti mari dascali, cititori cu mare influenta asupra miscarii de trezire a constiintei sociale si nationale, in primele decenii ala veacului trecut