Popa Tanda

Nuvelele lui Ioan Slavici (1848 1925) sunt realiste, deoarece autorul a obsevat indeaproape viata taranilor ardeleni din tinuturile natale si, impresionat fiind, ilustreaza in opera traiul saracacios al acestora.

Nuvelele realiste prezinta, asadar, fapte verosimile (care pare adevarate). Nuvela este specia epica in proza, cu un singur fir narativ urmarind un conflict unic, iar personajele nu prea numeroase sunt caracterizate succint, in functie de contributia lor la desfasurarea actiunii.

In nuvela accentul este pus mai putin pe actiune si mai ales pe definirea personajului. Nuvela este de intindere mai mare decat povestirea si mai scurta decat romanul.

Nuvela Popa Tanda de Ioan Slavici, publicata in 1875, este o opera epica, intrucat Slavici nareaza fapte si intamplari care au in centrul lor pe preotul Trandafir. Principalul mod de expunere este naratiunea la persoana a III-a, prin care se relateaza actiunea si se construieste personajul principal. Ca orice opera epica, nuvela poate fi structurata pe momentele subiectului.

Nuvela Popa Tanda este alcatuita din trei secvente epice, fiecare dintre ele fiind un episod semnificativ pentru derularea cronologica a evenimentelor.

Nuvela incepe cu ilustrarea chipul energicului preot Trandafir, fiul dascalui Pintilie din Butucani, sat mare si cu oamnei instariti, care constituie si expozitiunea. De la inceput, este precizat spatiul actiunii, satul Butucani, iar timpul este numai presupus la inceput. In cele trei capitole ale nuvelei, timpul se deruleaza pe parcursul a zece ani. Parintele Trandafir, ajunge, dupa moartea tatalui sau, preot in satul Butucani, dar, pentru ca era cam aspru, mult prea cinstit si prea direct in a spune lucrurilor pe nume, oamenii s-au simtit jigniti de vorbele lui, asa ca parintele Trandafir a fost mutat la Saraceni, un sat dezolant prin saracia cumplita a oamenilor, descris prin semnificatia numelui. Intriga se declanseaza atunci cand parintele Trandafir intelege ca atata timp cat saracenii vor fi nevoiasi, nici el nu va avea ce manca si-si pune in gand sa faca din ei oameni harnici, pentru ca numai astfel poate sa ridice satul din crunta saracie.

De aici decurg toate intamplarile care constituie desfasurarea actiunii.

Preotul incerca prin diferite metode sa convinga satenii sa se apuce de munca si neobtinand nici un rezultat se hotareste brusc sa se ingrijeasca singur de gospodaria sa. Puterea exemplului personal este convingatoare si satul incepe sa se ridice din mizeria saraciei, taranii apucandu-se de munca. Punctul culminant il constituie momentul cand parintele intra in biserica ca un simplu credincios De cate ori a intrat el in aceasta biserica! Dar intodeauna ca faurarul in faurarie. Acuma insa il prinse o frica neinteleasa. Plange cu fata in maini cerand ca Dumnezeu sa-i lumineze calea. Preotul Trandafir intelege ca trebuie sa fie un om ca toti oamenii sa se ingrijeasca in primul rand de propria sa familie. In finalul ...