Particularitățile nuvelei Moara cu noroc, de Ioan Slavici

Nuvela este o specie a genului epic in proza, cu un singur fir narativ, urmarind un conflict unic, concentrat. Personajele nu sunt numeroase, fiind caracterizate succint, in functie de contributia lor la desfasurarea actiunii. Nuvela prezinta fapte verosimile intr-un singur conflict, cu o intriga riguros construita, accentul fiind pus mai mult pe definirea personajului decat pe actiune.

Nuvelele pot fi clasificate, dupa modalitatea de realizare a subiectului, in: nuvele istorice, psihologice, fantastice, filosofice sau anecdotice, iar in functie de curentele literare in care se inscriu ca formula compozitionala: renascentiste, romantice, realiste sau naturaliste.

O nuvela este si "Moara cu noroc" a lui Ioan Slavici, publicata in 1881 in volumul "Novele din popor", alaturi de Padureanca si Budulea Taichii,

Tema prezinta consecintele nefaste ale setei de inavutire , in societatea ardeleneasca a secolului al XIX-lea.

Titlul ales este mai degraba ironic, mutarea la Moara cu noroc aduce destramarea familiei lui Ghita, fiind mai degraba Moara cu ghinion.

Constructia subiectului, pe coordonate spatio-temporale bine precizate (actiunea are loc la hanul Moara cu noroc aflata intr-o zona a Ardealului, in valea dintre dealuri, la o rascruce, iar timpul este si el bine precizat, actiunea fiind delimitata de doua repere temporale, cu valoare religioasa: de la Sf. Gheorghe pana la Pasti) creeaza impresia de veridicitate.

Conflictul nuvelei este unul complex, de natura sociala (prezinta confruntarea dintre doua lumi, dintre doua mentalitati diferite: Ghita, care, in incercarea de a-si depasi statutul social se confrunta cu Lica Samadaul, personajul antagonist, ceea ce creeaza conflictul exterior), dar si de natura psihologica si morala (conflictul interior trait de Ghita care este pus sa aleaga intre dorinta sa de inavutire, si linistea familiei sale).

Acestea sunt prezentate din punctul de vedere al unui narator omniscient, cu o perspectiva narativa obiectiva, data de impersonalitatea naratorului, naratiunea la persoana a III-a si atitudinea detasata in descrierea actiunii.

De asemenea, mai apare tehnica narativa a punctului de vedere, concretizata prin interventiile batranei de la inceputul si din finalul nuvelei.