Originea și dezvoltarea limbii române

Limba română s-a format din contopirea limbii latine vorbite de coloniștii romani cu limba geto-dacă. Începând cu anul 106, după cucerirea Daciei de către romani, geto-dacii au fost nevoiți să se amestece cu coloniștii romani. Dacia este transformată în provincie a Imperiului și aici sunt aduse legiuni de soldați, dar și negustori, meseriași, agricultori din diverse părți ale Imperiului Roman. Aceștia aduc în Dacia felul de viață al romanilor, civilizația și cultura acestora. Fiind o țară bogată, Dacia a prosperat; romanii numind-o Dacia felix (Dacia cea fericită). Geto-dacii s-au deprins încetul cu încetul cu instituțiile, cu civilizația și cultura romană, împletindu-le cu civilizația și cultura lor proprie. Pe măsură ce trecea timpul, ei învățau și latinește (cu precizarea că este vorba de latina populară sau vulgară și nu de cea cultă). După retragerea armatei și a administrației romane din Dacia între anii 270-275, o parte dintre soldații romani rămân pe aceste locuri, din amestecarea lor cu populația autohtonă rezultând poporul român. Procesul de formare a limbii române are loc între secolele al V-lea și al VIII-lea.

Acest proces de deprindere cu civilizația, cultura și limba Imperiului Roman se numește romanizare. El s-a petrecut nu doar în Dacia, ci în toate teritoriile cucerite de romani. (trebuie făcută precizarea că latina și-a impus superioritatea în provinciile cucerite în care gradul de civilizație era inferior culturii romane; în restul teritoriilor ocupate, acolo unde nivelul de civilizație al populațiilor cucerite era superior celui roman, romanizarea nu s-a produs. Ex: Egipt, Grecia, Asia).

Din amestecarea limbii latine cu limbile vorbite în diferitele teritorii cucerite se conturează noi limbi, înrudite între ele, având ca punct de plecare limba latină și care vor deveni în timp limbile neolatine sau romanice. Acestea sunt: româna, italiana, sarda, franceza, provensala, reto-romana, spaniola, catalana, portugheza.

Caracterul latin al limbilor romanice este dovedit în special de existența fondului lexical moștenit în comun de toate aceste limbi și alcătuit din aproximativ 500 de cuvinte.

Latină română italiană franceză spaniolă portugheză

Caelum cer cielo ciel cielo ceu

Dicere (a) zice dire dire decir dezer

Homo om uomo homme hombre homen

Aqua apă acqua eau agua agoa

Mons munte monte mont monte monte

Tempus timp tempo temps tiempo tempo

În Dacia, deoarece armata, administrația și școala se făceau în latinește, era firesc să pătrundă cuvinte geto-dace în latină și nu invers. Astfel, din limba dacă s-au păstrat până azi cca 100 de cuvinte: abur, brad, barză, balaur, baltă, cătun, caș, gard, gușă, mal, mugure, mazăre, mânz, moș, țap, vatră, viezure. Nume proprii: Argeș, Cerna, Criș, Dunăre, Jiu, Motru, Prut, Siret, Someș, Tisa.

Procesul de transformare a latinei populare în română durează câteva secole. O primă fază ar fi apariția limbii române comune (protoromână, străromână, română primitivă) din latina vulgară. Unitatea românei comune (limbă neatestată, ci refăcută de filologi) este spartă de evoluția istorică. Prin așezarea slavilor și a bulgarilor în zona sud-dunăreană au loc strămutări de populație românească, rezultatul fiind apariția celor patru dialecte românești: aromân, meglenoromân, istroromân și dacoromân.

Argumente în favoarea latinității limbii române

1. Vocabularul - din cele 1500 de cuvinte care alcătuiesc vocabularul fundamental al limbii române, cca 60-66% sunt de origine latină.

Obs.Pe lângă cuvintele de origine latină, în vocabularul limbii române au pătruns, ca urmare a contactelor istorice, elemente lexicale de altă proveniență: slavă, maghiară, turcă, greacă etc. Dar pe lângă componența numerică a vocabularului, o importanță deosebită o prezintă - așa cum arăta B.P.Hasdeu - frecvența utilizării cuvintelor, puterea lor de circulație. Sunt de origine latină cuvintele din serii semantice cu circulație care denumesc obiecte și acțiuni importante, alimente, părți ale corpului omenesc etc.: mamă, casă, om, inimă, timp, an, viață, noapte, a lua, a face, a fi etc.