Romantismul este o miscare literara si artistica, aparuta in Europa la sfarsitul secolului al XVIII lea si inceputul secolului al XIX lea, cu influente puternice si in filozofie, istorie, drept, lingvistica, economie, politica, etc. Romantismul a pledat pentru exploararea universului interior al omului. In literatura romana, romantismul a fost reprezentat in mod stralucit de Mihai Eminescu, care este considerat ultimul mare romantic european, incheind, asadar, romantismul universal.
Eminescu se incadreaza singur in curentul literar al romanticilor, recunoscand inclinatia sa de vizionar, scepticismul solitar si preferinta sa pentru antiteza: In ciuda acestei afirmatii, Eminescu inclina uneori spre clasicism, pretuind profunzimea de gandire a anticilor prin promovarea idealurilor de bine, frumos si adevar, prin aspiratia catre perfectiune si echilibru, prin stilul clar, armonios si prin ironia rece a ratiunii: Vreme trece, vreme vine, Toate-s vechi si noua toate; Ce e rau si ce e bine Tu te-ntreaba si socoate; Nu spera si nu ai teama, Ce e val ca valul trece; De te-ndeamna de te cheama, Tu ramai la toate rece. (Glossa) Personalitatea artistica a lui Eminescu o gasim pana la varsta de 20 de ani, aproape nula. (M. Dragomirescu) In aceste poezii de adolescenta Eminescu nu este inca el (G. Ibraileanu) Dupa formarea personalitatiii artistice, poetul a inceput sa ofere opere cu o adevarata valoare. Acum, coeziunea suverana a operei lui Eminescu iti transmite in orice clipa senzatia de a te afla in centrul ei Pe cercul poeziei lui Eminescu ard patru stele cardinale: gandirea, visul, cantecul si plansul. (D. Muraiasu) Cele patru metafore primordiale sunt umbrele proiectate pe suprafeta fluviului poetic. Poemul Luceafarul are ca sursa de inspiratie basmul popular romanesc Fata din gradina de aur pe care poetul a reusit sa il transforme intr-un poem filozofic versificand basmul, schimbandu-i sfarsitul si imbogatindu-l cu idei filozofice.
Eminescu exprima in Luceafarul starea de spirit ca personalitate de geniu intr-un mediu incapabil a se ridica la inaltimea lui (Al. Piru) Luceafarul este o alegorie pe tema romantica alocului si rostului geniului in lume. In cele 98 de strofe, include patru tablouri structurate in doua: terestru-cosmic, uman-fantastic. La inceput vedem o poveste fantastica de iubire intre doua fiinte, apartinand unei lumi diferite: cea telurica si cea cosmica. Comunicarea intre cei doi este indirecta si se realizeaza in somn, prin intermediul visului hipnotic. Apoi este dezvoltat alt moment d edragoste sub forma unei idile intre pamanteni. Intr-un cadru terestru si intr-o atmosfera intima, se produce comunicarea directa intre doua fiinte de acelasi fel.
Luceafarul calatoreste in spatiu pentru a comunic acu tatal sau ceresc. Demiurgul si Hyperion isi expun argumentele distincte despre nemurire, cunoastere si sensul vietii omenesti.
Finalul releva fericirea cuplului ...
Importanta operelor eminesciene - Stele cardinale - Stefan Cazimir
Texte comentate - Luceafarul - Marin Mincu
Literatura romana pentru elevii de liceu - Mariana Badea
Viata lui Mihai Eminescu - G. Calinescu
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.