Octavian Goga Din Larg

national totodata si pur ca si Eminescu (George Calinescu). Invatamantul preuniversitar l-a urmat la Sibiu si Brasov, iar cel universitar la Budapesta, in cadrul Facultatii de Litere si Filosofie. Debutul sau literar a fost gazduit de Tribuna (1897). Versurile, incercari tineresti, dupa cum le apreciaza poetul, sufera de epigonism eminescian, de unele ecouri ale poeziei lui Uhland, Schiller si Heine, ale caror versuri au circulat, prin multe traduceri, in acea vreme. Importanta este si influenta poezie a lui George Cosbuc, care a orientat scrisul lui Octavian Goga, inca de la debut, spre realitatile social-istorice ale satului transilvanean. In anul 1902 apare sub indrumarea lui Goga revista Luceafarul, publicatie ce continua in parte programul Tribunei lui Slavici, traditiile presei transilvanene si ale orientarilor samanatoriste. Luceafarul a gazduit multe din poeziile care I-au adus renume, poezii regasite mai tarziu in volume: Poezii (1905), Ne cheama pamantul (1909), Din umbra zidurilor (1913). Goga nu a fost numai poet, el cochetand si cu dramaturgia: Domnul notar (1914). In anii premergatori intrarii Romaniei in Primul Razboi Mondial scrie poeziile regasite in volumul Cantece fara tara (1916). Membru al Academiei Romane din 1920, in locul ramas vacant in urma mortii lui Cosbuc, se face cunoscut in viata literara interbelica cu putine lucrari: piesa Mesterul Manole (1928), volumul de evocari Precursorii (1930) si traducerea integrala a Tragediei omului de Madach (1934). In anul 1938 se stinge din viata, iar un an mai tarziu apare volumul Din larg. Poezia lui Goga se defineste, in primul rand, prin posibilitatea ei netarmurita de a comunica experiente profund omenesti. Urmand dialectica dintre individual si general in poezia bardului transilvan, T. Vianu facea o remarca pretioasa: Izvoarele unor astfel de cantece stau in afara de poet si glasul acestuia nu se impartaseste multimilor decat dupa ce le-a primit in sine, dupa ce le-a transformat in sange si carne de-ale sale prin miracolul unei adevarate eucharistii poetice. O. Goga a fost un poet militant, un poet social, care uita de propriile-i necazuri, fiind chinuit de durerile celor multi si oprimati. Figura bardului de la Rasinari se incheaga insa nu numai din aceste versuri, ci din intreaga lui opera. Desi in poezia lui isi fac loc si unele sentimente intime, totusi, privita in ansamblu, creatia in versuri a lui Goga reflecta atitudinea poetului cetatean, cum de altfel l-au apreciat si contemporanii: traind pe pamant si intre semenii lui, lupta pentru idealurile acestora, canta luptand si lupta cantand. (Al. Vlahuta). Goga a urmarit din frageda copilarie viata satului in toata complexitatea ei, cu toate figurile lui reprezentative. A fost martorul framantarilor taranilor, de la botez pana la coborarea in pamant. Sufletul a vibrat la toate durerile satului, scrisul lui devenind in tot ce este mai temeinic in creatia poetului cantarea patimirii noastre. ...