Capodopera a dramaturgiei nationale, O scrisoare pierduta (1884), comedie in patru acte, evoca viata publica si de familie de la sfarsitul secolului trecut.
Actiunea se desfasoara in capitala unui judet de munte (numele localitatii nefiind specificat, situatia poate fi generalizata), pe fundalul unei agitate campanii electorale. Intre avocatul Nae Catavencu si grupul fruntas al conducerii locale (Zaharia Trahanache, Stefan Tipatescu) izbucneste un conflict iscat de pierderea unei scrisori de amor pe care Tipatescu i-o adresase sotiei lui Trahanache, Zoe. Dornic de parvenire, Catavencu recurge la santaj pentru a obtine candidatura, instrumentul acestuia fiind tocmai scrisoarea.
Dar cand Zoe, Tipatescu si Trahanache se hotarasc sa il aleaga pe adversar, pe lista candidatilor este trecut, din ordinul autoritatilor de la centru, un nume necunoscut: Agamita Dandanache.
Ghemul intamplarilor se incalceste foarte tare in actul al III-lea, dar solutia vine de la politaiul Pristanda, care pune la cale un scandal menit sa-l anihileze pe Catavencu. In teribila incaierare acesta isi pierde palaria si, o data cu ea, scrisoarea, devenind astfel inofensiv, nevoit sa accepte patronajul coanii Zoitichii. De fapt, Nae Catavencu vede in aceasta atitudine o alta modalitate de a parveni.
Lucrurile se limpezesc lent dar sigur in actul al IV-lea, cand eroii fac abstractie de micile pasiuni si toata lumea se impaca.
O scrisoare pierduta atrage atentia si prin arta compozitiei. Scriitorul creeaza un conflict fundamental - pierderea scrisorii - care da unitate operei, dar si altele secundare iscate, de exemplu, de alerta cuplului Farfuridi Branzovenescu, care se tem ca nu sunt considerati membri marcanti ai partidului lor, pe care il apara cu fanatism, sau de aparitia lui Dandanache, care incurca situatia.
Pe parcurs, complicatiile se amplifica din ce in ce mai tare si aceasta accentuare gradata este un procedeu artistic cunoscut sub numele de tehnica bulgarelui de zapada, ce rezulta din repetitia, evolutia inversa si interferenta diverselor serii de personaje aflate in conflict.
Repetitia este asigurata prin revenirea Cetateanului turmentat, a carui aparitie nu rezolva conflictul pana in momentul cand este gasita scrisoarea.
Exista si o evolutie inversa a evenimentelor fata de momentul initial. Astfel, Catavencu, care la inceput era stapan pe situatie, este invins, iar grupul Zoe, Trahanache, Tipatescu triumfa, in ciuda dificultatilor pe care le-a avut de infruntat.
La randul ei, interferenta personajelor din final conduce la aplanarea tuturor conflictelor. Eroii sunt multumiti de ceea ce au obtinut si mai ales sunt mandri de imaginea pe care si-o faureste despre propria persoana.
Dar Caragiale nu se remarca numai prin arta de a compune, el este si cel mai mare creator de caractere din literatura romana. Ca orice personaj de factura clasica, eroii sa sunt dominati de o trasatura; acest fapt insa nu presupune o lipsa de interes pentru ...
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.