Noapte De Decemvrie

Impresia dominanta pe care o produce orice lectura a celei mai celebre dintre Noptile lui Macedonski este aceea a unei atmosfere de magie, savant regizata atat la nivelul orchestratiei sonore, cat si la acela al imaginatiei poetice. Ceea ce observa mai intai in chip izbitor este procedeul repetitiei versurilor fie in forma identica, fie in forma partial modificata. Cum pozitia versurilor ce se repeta variaza in schema strofelor, primejdia unei anume monotonii este cu grija evitata si procedeul genereaza un farmec straniu de incantatie hipnotica, strabatand atmosfera intregului poem, ale carui modulatii dulci si invaluitoare suna leganator ca melodia unei catilene, amplificate de sonoritatile armonice ale ritmului amfibrahic: Bagdadul! Bagdadul! si el e emirul. / Prin aer petale de roze plutesc. / Matasea-nflorita marita cu firul / Nuante, ce-n umbra, incet, vestejesc. / Havuzele canta. voci limpezi soptesc. / Bagdadul! Bagdadul! si el e emirul, pentru ca in continuare cele doua motive, Bagdadul si emirul, sa fie reluate mereu si impletite pe intinderea mai multor strofe. Alteori, repetitia devine deliberat obsesiva, materializand de fapt obsesia interioara: De nume-l intreaba emirul, deodata, / S-acesta-i raspunde cu vocea ciudata: / - La Meka, plecat-am a merge si eu. / - La Meka? . La Meka? si vocea ciudata: / - La Meka! La Meka! rasuna mereu. Iata acum si tipul repetitiei divers si subtil organizate, cu functie pronuntat fascinatorie, incercand sa creeze senzatia nesfarsirii spatiului si timpului: In largu-i, pustia, sa treaca-l asteapta. / Si el nainteaza si calea e dreapta / E dreapta tot dreapta. dar zilele curg, / Si foc e in aer, in zori, si-n amurg / Si el nainteaza dar zilele curg. Intalnim aici aproape toate tipurile de repetitie, de la cea lexicala pana la cea sintactica, repartizate in strofa dupa normele unei arhitecturi de mare rafinament tehnic, incat inca o data pericolul oricarei monotonii, pe care ar putea-o provoca redundanta, dispare si repetitia castiga o forta nemaipomenita de insinuatie, incomparabila nu numai in contextul poeziei romanesti in genere, dar chiar al celei macedonskiene, unde virtutile procedeului din Noaptea de decemvrie n-au mai fost niciodata egalate.

O alta caracteristica frapanta a poemului este nu preponderenta, ci cvasiunanimitatea verbelor la prezent. Cu cateva exceptii de perfect compus, mai cu seama in primele strofe, dar si in versul final, sau de conjunctiv prezent in numai sapte din totalul versurilor, timpul verbelor din Noaptea de decemvrie este prezentul indicativului, fenomen demn de cea mai mare atentie daca avem in vedere regimul de vis si reverie al intregii fictiuni poetice. Semnificatia acestei imprejurari expresive nu poate fi decat puternica actualizare a parabolei. Visul in marginile caruia se desfasoara intreaga intamplare simbolica este un vis trait pe masura ce este si relatat, ceea ce da poeziei cum nu mai e nevoie sa demonstram ...