Nichita Stănescu

Repere biografice. Nichita Stanescu se naste la Ploiesti, la 31 martie 1933, dintr-un taran roman venit la oras si dintr-o rusoaica (dupa afirmatiile poetului). Urmeaza liceul, Sf. Pavel si Andrei in orasul natal, iar studiile superioare le face la Facultatea de Filologie din Bucuresti. In anul in care absolva facultatea (1957), viitorul poet debuteaza la, Tribuna. Lucreaza ca redactor la, Gazeta Literara, la, Romania libera si ca redactor sef /adjunct la, Luceafarul. A primit premiul Herder pentru poezie in 1975. Dintre volumele care l-au consacrat amintim: Sensul iubirii, O viziune a sentimentelor, Dreptul la timp, Rosu vertical, Un pamant numit Romania, Poezii, Necuvinte. Anii 50 il surprind pe tanarul Nichita Stanescu pe culoarele unui liceu ploiestean, mereu inconjurat de un grup de admiratori, sateliti, intr-o permanenta lupta cu disciplina. Spirit ascutit, protestatar, elevul Stanescu ridiculizeaza orice forma de incarcerare Scrie poezii, glumeste, inventeaza, ironizeaza sau pur si simplu se joaca in cel mai normal stil adolescetin; robustul si simpaticul Nichita nu este luat in seama de nimeni. Isi castiga insa o reputatie de poet, pe care o va sluji el insusi cu emotie, din aniii de facultae pana la moarte. O data cu Nichita Stanescu apar in poezia romana: Marin Sorescu, Ana Blandiana, Ioan Alexandru, Cezar Baltag, Adrian Paunescu, Mircea Ivanescu, Stefan Banulescu, Nicolaie Breban, Al. Ivasciuc o noua generatie care va face jonctiunea cu promotia Labis si cu alta promotia cu zece ani mai tanara. Dupa o activitate plina de tumult Nichita, se stinge din viata brusc, asa cum a intrat in literatura romana, intr-un mijloc de decembrie al anului 1983, lasand in urma sa cu siguranta o opera valoroasa dar din pacate saraca in comparatie cu potentialul deja dovedit al poetului. In poezia noastra nemeritat saraca Dar iata astazi tragic Nichita nu mai este Intaiul ce venise, e-ntaiul care pleaca. Un inger blond pe trista reduta a ideii Iluzie bolnava de fiecare stire La jumatatea varstei Nichita se intoarce Si moare cu mirare, si moare cu iubire. Si este prima oara cand se adevereste Tot ce spuneai cu geniu, tot ce spuneai fierbinte, Neviata te-mpresoara, neziua ta incepe, Netarmurit Nichita, ne lasa necuvinte. Paunescu-13 decembrie 1983) ...