Mircea Cărtărescu

Mircea Cartarescu s-a nascut la 1 iunie 1965 in Bucuresti.

Dupa terminarea liceului (la Dimitrie Cantemir din capitala), a devenit student la Facultatea de limba si literatura romana a Universitatii din Bucuresti, pe care a absolvit-o in 1980. Intre 1980 si 1989 a fost profesor de romana la o scoala generala, apoi functionar la Uniunea Scriitorilor si redactor la revista Caiete critice. Si-a sustinut teza de doctorat in 1999, la Universitatea Bucuresti.

In prezent este lector la Facultatea de litere din Bucuresti.

Mircea Cartarescu a debutat in anul 1978, in Romania literara. Are o bogata activitate literara iar numeroase din romanele si poeziile sale au fost premiate: Faruri, vitrine, fotografii premiul Uniunii Scriitorilor pe 1980, Levantul premiul Uniunii Scriitorilor pe 1990, Dragostea premiul Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova, Visul premiul Academiei Romane pe 1989 (tradusa in franceza si spaniola si nominalizata in Franta pentru Premiul Medicis, Premiul pentru cea mai buna carte straina si Premiul uniunii Latine- editia necenzurata a aparut in 1993 si se numeste Nostalgia), Travesti premiul Uniunii Scriitorilor si premiul ASPRO pe 1994 (tradusa in franceza si olandeza), Orbitor - Aripa stanga premiul ASPRO pe 1996 Nicolae Manolescu spunea astfel: Roman autobigrafic si vizionar, Orbitor reprezinta prima parte a unei trilogii Aripa stanga, Corpul si Aripa dreapta- care se anunta exceptionala. Dupa ce a debutat ca poet, Mircea Cartarescu pare acum definitiv captivat de proza. O proza densa si profunda, realista si onirica, descriptiva si halucinanta, mustind de subiectivitate ca un burete de apa, populata de personaje si de obiecte fascinante, atrasa de promiscua subterana psihanalitica si luminata de splendide curcubee baroce. Roman al cautarii timpului pierdut, metaroman al citirii si scrierii trecutului, Orbitor este o arheologie si anatomie a fiintei, fara termen de admiratie in literatura romana, in afara, poate, de senzualitatea metafizica a lui M. Blecher. Mircea Cartarescu isi caracterizeaza insa altfel opera sa: Orbitor nu e, propriu-zis, un roman decit in sensul cel mai larg al cuvintului. Eu prefer sa-l numesc o carte. Ar putea fi, intr-adevar, cartea vietii mele, nu insa in sensul de cea mai buna, sau cea care va ramine, ci de scriere care le unifica-ntr-un fel pe toate celelalte. Dupa Orbitor cred ca se va vedea mai bine unitatea scrierilor mele. Romanul incepe printr-un citat din Biblie (Pavel, Corinteni, 1, 9-12) foarte expresiv, care ilustreaza in cateva randuri continutul romanului: Caci cunoastem in parte si prorocim in parte; dar cand va veni ce este desavarsit, acest in parte se va sfarsi. Cand eram copil, vorbeam ca un copil, simteam ca un copil, gandeam ca un copil; cand am devenit matur am terminat cu ce era copilaresc. Acum vedem ca intr-o oglinda in chip intunecos, dar atunci vom vedea fata in fata; acum cunosc in parte, atunci voi cunoaste deplin, cum ...