Al. Lapusneanu este personajul principal si negativ al nuvelei cu acelasi nume, scrisa de Costache Negruzzi. Personajul se remarca printr-o complexitate de caracter, posedand o multitudine de trasaturi de caracter: hotarare, vointa de fier, energie, viclenie, orgoliu, sadism, cinism, inteligenta, tarie de caracter, este necrutator si razbunator.
descrierea directa, facuta de scriitor, care ii realizeaza personajului un succint portret literar, fizic si moral caracterizarea prin ganduri, opinii: isi arata deschis ura fata de boieri, isi da seama ca poporul reprezinta o forta naprasnica, demna de luat in seama caracterizarea prin limbaj: termeni injuriosi, un limbaj aforistic, metaforic caracterizarea prin mediu: palatul domnesc, curtea domneasca; imbracamintea de domn, dar si de ostean Inca de la inceputul nuvelei ne dam seama ca Lapusneanu este un om hotarat, plin de energie si cu vointa de fier, caci nici nu se gandeste sa renunte la planul sau de a recuceri tronul.
In acelasi timp el este si inteligent, caci isi da seama ca boierii nu il iubesc si nu il doresc si ca in lupta impotriva acestora va avea castig de cauza daca va avea de partea sa simpatia poporului.
El este viclean, intrecandu-l chiar si pe Motoc. Este atat de viclean, incat adoarme suspiciunile boierilor, ademenindu-i la curte, unde ii ucide. Lapusneanu este foarte impulsiv si cu greu reuseste sa-si stapaneasca aceasta impulsivitate (scena intalnirii cu solii lui Tomsa; scena in care doamna Ruxanda il roaga sa nu mai ucida boieri). Acest personaj se arata a fi un foarte bun cunoscator de oameni, fapt ce reiese din caracterizarea ce le-o face solilor lui Tomsa. Lapusneanu dovedeste tact si diplomatie in relatiile cu boierii: nu il ucide pe Motoc, ca stie ca va avea nevoie de el mai tarziu; nu ii ucide pe solii lui Tomsa, caci ar fi aflat si ceilalti boieri ai ar fi fugit din tara, scapand de pedeapsa lui.
La Lapusneanu, viclenia se asociaza cu ipocrizia, asa cum reiese din scena juramantului mincinos din biserica.
Personajul se dovedeste, ca orice domn, respectuos, are simtul protocolului: ofera ospete, vorbeste in pilde, merge la biserica.
O alta calitate a sa este si capacitatea de a disimula (de a-si masca, de a-si camufla sentimentele). Aceasta capacitate se manifesta in special in scena juramantului mincinos din biserica.
Observam la personaj si mobilitatea sentimentelor, faptul ca trece cu usurinta de la o stare la alta. Initial, el se arata foarte orgolios, ca mai apoi, cand se imbolnaveste, sa se umileasca, cerand sa fie calugarit; cand se trezeste din lesin, se arata revoltat impotriva celor care l-au calugarit; cand este otravit si ii vede la cap pe dusmanii sai, este cuprins de groaza.
Acest personaj nu crede si nu respecta nimic, nu are nimic sfant: jura mincinos in biserica, insulta pe doamna Ruxanda si pe mitropolit, ameninta cu moartea. Cu toate acestea, el apreciaza forta poporului, cu toate ca nu se arata preocupat de soarta ...
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.