Mihai Eminescu poet național și universal

Mihai Eminescu este in literatura romana poetul nepereche a carui opera invinge timpul, dupa cum afirma George Calinescu. El este cel mai mare poet national, care exprima cel mai bine si cel mai complet spiritualitatea romaneasca. Eminescu reprezinta o valoare si pe plan international, el imbogatind trasaturile romantismului prin elemente noi ale creatiei lui. Operele sale stau alaturi, in literatura universala, de cele ale altor romantici ca Victor Hugo, Novalis si Byron.

Romantismul este un curent literar artistic ce apare la sfarsitul secolului al XVIII-lea in Anglia si Germania si se dezvolta pe parcursul secolului urmator in toata Europa. Estetica romantica neaga clasicismul evidentiind spiritul de revolta si dorinta de innoire a lumii.

Opera eminesciana marcheaza in literatura romana apogeul romantusmului, Mihai Eminescu fiind considerat ultimul poet romantic european. Poetul si-a marturisit apartenenta la acest curent in poezia Eu nu cred nici in Iehova: Eminescu a preluat din romantismul german teme si motive precum si teoria romantica a geniului din opera Lumea ca vointa si reprezentare a lui Arthur Schopenhauer. In conceptia filozofului german, omul de geniu se detaseaza de omul obisnuit prin dorinta de absolut, prin capacitatea de a-si depasi interesele, de a armoniza fantezia cu ratiunea. In opozitie cu acesta omul obisnuit duce o existenta limitata, efemera, pe cand omul de geniu poate fi eternizat prin creatie. Filozofia germana a repezentat una dintre cele mai importate surse de inspiratie pentru Eminescu, ipostaza omului de geniu aparand in numeroare poezii. In poemul Luceafarul, geniul este Hyperion ce doreste sa renunte la nemurire pentru a se implini pe plan erotic. El constientizeaza, in final, caracterul imposibil al dorintei sale datorita incompatibilitatii dintre lumea sa si cea omeneasca. Astfel, omul de geniu al lui Eminescu este inzestrat si cu capacitate afectiva pe langa cea de cunoastere asa cum apare in literatura germana.

O alta sursa de inspiratie o reprezinta filozofia indiana. Un concept preluat din Upanisade este tat twam osi prezent in poezia Memento mori, ce prespune identificare sinelui subiectiv cu sinele universal. Deasemenea imnurile Rig-Veda au stat la baza conceperii poemului Luceafarul. Din filozofia greaca, Eminescu a apelat la operele lui Platon, Aristotel si Socratede unde a preluat conceptul de tip stoic Cunoaste-te pe tine insuti ce apare in poezia Glossa. Scriitorul a valorificat si sursele de inpiratie nationala cum ar fi miturile, legendele, folclorul.

Criticul literar Eugen Simion identifica opt mituri fundamentale in opera eminesciana: mitul cosmogonic (Memento mori), mitul istoriei (Scrisoarea III), mitul inteleptului (Memento mori), mitul erotic (Floare albastra), cel oniric (Sarmanul Dionis), mitul regresiunii la elementar (Mai am un singur dor), mitul creatorului (Epigonii) si cel al poeziei (Numai poetul). Folclorul a reprezentat un ...