Mihai Eminescu

1850, 15 ian.- Se naste la Botosani Mihai, al saptelea din unsprezece copii zamisliti de Gheorghe si Raluca Eminovici. Botezat laBiserica Uspenia, aflata aproape

de casa natala, din centrul urbei. Azi disparuta, casa facea parte din

zestrea mamei. Tatal Gheoghies avea rangul de caminar si muncise ca vechil pe mosia din Dumbraveni (spre Suceava). 1850-1856 - Mihai isi petrece copilaria la Botosani si,desigur, calatoreste in trasura parintilor la mosia Durnesti, spre Prut, luata in arenda, la Agafton, Bucecea, Catamaresti, Cucorani,etc.

1856-1858- Copilarie de farmec la

Ipotesti, alaturi de droaia de plozi. Familia Eminovici, care cumparase mosia cu 4000 de galbeni, darama casa batraneasca si ridica un conac nou. Mihaita era inconjurat prin ,,natala mea valcioara'' de patru frati: Serban, Niculae, Iorgu si Ilie (acesta era prietenul de nazdravanii).

Susorile Ruxandra si Maria au murit de

copile. Dar ,,dulcea mama'' mai naste patru prunci, dupa Mihai: Aglae, Harieta, Matei si Vasile, ultimul incetand din viata la varsta frageda.

1858-1860 - Dupa ce invatase doua clase acasa, severul caminar Gheorghies il duce peste hotar, in Bucovina stapanita atunci de Imperiul austro-ungar, la Cernauti. In pasaport, tatal declara ca Mihai de 8 ani are ,,parul negru, ochii negri, nasul potrivit, fata smolita''. Clasele a III a si a IV-a le urmeaza la Scoala primara greco-orientala numita ,,National-Hauptschule''. Locuieste la Aron Pumnul (profesor si revolutionar pasoptist ardelean), prieten cu tatal sau. Ceilalti frati sunt la gimnaziu. Mihai invata binisor dar programul militaresc si dorul de casa il determina sa fuga singur, pe jos, pana la Ipotesti.

Biciul usturator al caminarului il obliga sa revina in capitala Bucovinei.

1860, in sept - Tatal isi duce iarasi baietii, prin vama Mihaileni, la Cernauti. Mihai e inscris la ,,K.K. Ober-Gymnasium''.

1860-1863 - Frecventeaza gimnaziul. Rezultate bune in prima clasa (,,excelent'' la romana, ,,foarte bine'' la istorie), dar in clasa a II a merge ca racul si, neglijand matematica si latina, ramane repetent. Fuge iarasi la Ipotesti, peste granita, mai simte o data biciul tatalui, care-l duce legat la Cernauti. Repeta clasa a II a gimnaziala, dar dupa Pasti (1863) nu mai e inscris in cataloage. Atras de teatru, insoteste trupa Vladicescu- Tardini.

1864 - Cu aceeasi trupa, e la Cernauti si Brasov. Toamna e copist in administratia judetului Botosani, pana in martie 1865.

1865-1866 - Mihai mai are o sansa: sa-si continue la Cernauti studiile liceale in particular. Are grija de biblioteca lui Aron Pumnul. Dar in ianuarie, cand numara 16 ani, e zguduit de moartea, tocmai langa el, a profesorului. Plange in hohote, fiinca se stie, spiritual vorbind, fiul adoptiv al ardeleanului. Seara ii citeste colegului Stefanelli poema ,, La moartea lui Aron Pumnul'', compusa in acea zi. E prima creatie, publicata in brosura omagiala ,, Lacramioarele invataceilor gimnazisti din Cernauti la moartea preaiubitului lor profesor Aron Pumnul'', tiparita cu aceasta ocazie. Semna: ,,Mihai Eminoviciu, privatist''.

- La Ipotesti, adolescentul Mihai e coplesit de prima iubire. Se zice ca o chema Casandra Elena si era fiica lui Gheorghe Alupului. Arata ca floarea de cires. Se plimba prin lunci, prin codru, pana la lacul fermecat. E mai mare decat junele amorezat. Mai apoi, fiind departe, Mihai afla ca fata de 19 ani a fost luata de zburator, rapusa de dropica( hidropizie) si e inmormantata in tintirim. Trist, o evoca in: ,,De-as avea'', ,,Din strainatate'', ,, Mortua est (intitulata la inceput ,,Elena''), ,,Aveam o muza'' ori ,,Floare albastra''.

- Trimite poezia ,,De-as avea'' revistei ,,Familia'', cundusa de Iosif Vulcan, care o publica imediat (martie 1866), schimbandu-i numele din Eminovici in Eminescu. Calatoreste mai mult pe jos pe la Blaj (,,mica Roma'', despre care-i vorbise Pumnul). Cu ghetele rupte si o traista in spinare (cu niste carti si caiete in care adunase folclor), Mihai coboara de pe dealul Hula in ,,vatra romantismului'' - Blaj, incearca sa-si dea examenele, dar nu le ia, neavand conditii de invatatura. Fara parale, doarme intr-un pod de fan, imbuca din piata prune cu paine neagra si se scalda in Tarnava (fiind un bun inotator).

Citeste cu nesat carti de la gimnaziu, scrie versuri prin parcuri. Banii de la Ipotesti nu-i vin la timp si pleaca la Sibiu, in cautarea fratelui sau Neculai, dar acesta please la Timisoara. La vremea strugurilor, este in mizerie, cu picioarele goale. Un teolog ii da niste ghete. Pasaportul fiind expirat, este ajutat de Popa Bratu din Rasinari (bunicul dinspre mama al poetului O. Goga) sa treaca