Masajul este o prelucrare metodica a partilor moi ale corpului prin actiuni manuale sau mecanice in scop fiziologic sau profilactic. Aceste parti moi sunt tegumentele (pielea, mucoasele), tesuturile conjunctive subcutanate, muschii, tendoanele, elementele articulare, vasele si nervii, organele interne, sangele, limfa si celelalte lichide.
Masajul este unul din mijloacele folosite pentru pregatirea, refacerea si recuperarea sportivilor, fiind un procedeu practicat inca cu mult timp inaintea antichitatii. Grecii antici sunt printre primii care au folosit masajul pregatitor si cel de rafacere la sportivi, Hipocrate popularizand influentele procedurilor de masaj asupra sportivilor precizand ca " masajul poate intari o incheietura care este prea slabita si poate intari o incheietura care este prea intepenita..."
Se stie ca inainte unor antrenamente, dar in special a competitiilor, la unii sportivi se desfasoara un complex de manifestari comportamentale, neuropsihice si vegetative creind "starea de start". Masajul de incalzire poate sa difere in functie de temperamentul sportivilor. La cei flegmatici apare " apatia de start" care se caracterizeaza prin faptul ca pe masura ce se apropie competitia sportivii devin apatici, anxiosi, depresivi. Acestora li se aplica o serie de manevre de masaj care sa-i stimuleze, combatand starea de indiferenta, iar incalzirea propriu-zisa va sterge aceste manifestari negative. La cei colerici se instaleaza "febra de star" care se manifesta printr-un comportament inegal, disproportionat, agresiv desi sportivii au o pregatire corespunzatoare; pe masura ce se apropie competitia acesti sportivi sunt preocupati in mod obsedant de competitia care se apropie, exagerand valoarea adversarului sau conditiile in care va avea loc competitia. Acestora li se aplica manevre mai lente pentru a li se inlatura starea de hiper-excitabilitate.
Tehnica aplicarii masajului sportiv are la baza o serie de manevre principale si secundare. Aceste manevre exercita influente diferite la nivelul tegumentelor, sistemului muscular, osteoarticular, sistemului nervos, aparatului circulator, ceea ce ofera posibilitatea individualizarii diferitelor manevre de masaj in functie de obiectivele urmarite. Manevrele principale sunt: netezirile (efleurajul), frictiunile, framantatul (petrisajul), tapotamentul si vibratiile. Cele secundare sunt: cernutul, rulatul, presiunile, tractiunile, tensiunile, scuturarile
Netezirea este o manevra introductiva ce consta in alunecari usoare si ritmice pe suprafata corpului. Efleurajul se executa in linie dreapta de-a lungul membrelor sau grupurilor de muschi sau in zig-zag acolo unde structura tesuturilor le determina sensul. Netezirea este considerata ca o manevra specifica pentru suprafata corpului, actionand in special asupra pielii, tesuturilor conjunctive sub-tegumentare, nervilor periferici, venelor si vaselor limfatice.
Principalul efect al acestei manevre consta in activarea circulatiei sangelui in venele si capilarele superficiale avand drept rezultat si accelerarea circulatiei limfei in spatii intercelulare si pe caile limfatice. Hiperemia activa dupa netezire imbunatateste aportul de oxigen, glucoza si fosfati macroergici si in acelasi timp favorizeaza eliminarea catabolitilor din musculatura de la suprafata, rezultand conditii functionale normale pentru regiunea respectiva.
Netezirile lungi si usoare aplicate lent si ritmic pot scadea excitabilitatea nervoasa si nervozitatea unor persoane sensibile ameliorand durerea si contractura musculara pe regiunea masata. In cazul in care ritmul este viu si miscarea de alunecare este scurta, manevra devine excitanta pentru nerv si stimulanta pentru intregul organism.
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
