Marea Unire în literatură

După cum bine se știe, literatura pune în lumină creația artistică al cărei mod de exprimare este limba. Timpul reprezintă factorul principal ce a adus în prim plan produsele culturale, operele literare, personalitățile emblematice. Astfel, literatura a reflectat, cu fidelitate, diferențele și evoluția stării de spirit individuale și aspirațiile sociale și politice colective ale generațiilor de-a lungul vremii.

Poezia și proza din anul 1830 și, în special, din anul 1840, constituie o literatură cu mesaj. Multe dintre scrierile acestei perioade au fost inspirate de credință moștenită de la iluminism, potrivit căreia, literatura avea o valoare didactică inerentă. Creativitatea era subordonată idealurile unității și independenței naționale și eforturilor de a autohtoniza inspirația, direcționând-o spre istorie, folclor și peisajul local.

Un rol fundamental în promovarea patriotismului îl are Mihail Kogălniceanu,contribuind la apariția programului “Dacia literară”. Revista aduce în prim plan națiunea și valorile sale, prin prezentarea unor evenimente majore ale istoriei României. Aceasta a deschis paginile sale unor poeți și prozatori de frunte, cu scopul de a încuraja promovarea si dezvoltarea unei literaturi originale. Programul revistei avea numeroși aderenți în Țara Românească, unul dintre cei mai entuziaști a fost Nicolae Bălcescu, înfocat al istoriei, care credea, fără limite, în capacitatea acesteia de a educa națiunea și de a mobiliza resursele sale în scopul îndeplinirii țelurilor politice și sociale. Nicolae Bălcescu afirma “Vrem să fim o nație, una puternică și liberă...căci voim fericirea noastră și avem o misie de îndeplinit în omenire”. Misiunea împletirii curentelor de gândire cu privire la istorie, literatură și limbă într-o doctrină culturală coerentă care s-ar putea numi “pașoptism literar”, a fost asumată de scriitorii strânși în jurul “Daciei literare”, revistă înființată la Iași, în 1840, de Mihail Kogălniceanu.

De asemenea, remarcat prin creațiile sale privitoare la Unire se face și Vasile Alecsandri, ce scrie, în anul 1848, poezia “Către români”, intitulată mai târziu, “Deșteptarea României”. Tema poeziei este lupta pentru libertatea națională, pentru afirmarea idealurilor revoluției de la 1848, pentru cultivarea patriotismului. “Deșteptarea României” îndeamnă trezirea poporului român și afirmarea conștiinței naționale. Opera pune în lumină sentimentele de mândrie, de respect, de iubire pentru patrie.De asemenea, cu prilejul încoronării regelui Carol I, din anul 1881, Vasile Alecsandri realizează textul “Imnului regal român”. Totodată, semnificative pentru înfăptuirea Unirii sunt și creațiile unor scriitori importanți, precum Alexandru Vlahuță(“Amurg și zori”), Octavian Goga(“Fără țară”), creații publicate în “Românul”, apărut în anul 1911, ce așază în plan central aspirația spre libertate, independență și autonomie.De asemenea, poeziile care “cântă” Unirea erau din ce în ce mai numeroase în paginile “Românului”, pe măsură ce evenimentul se apropia, dar după petrecerea acestuia, poeții “au cântat” realizarea visului de secole al românilor din Ardeal.

După Marea Unire, realizată la Alba Iulia, la data de 1 decembrie 1918, zi importantă pentru poporul român, literatura a traversat o perioadă de mare efervescență. În acest sens, numărul ziarelor și revistelor a crescut considerabil. Se impun personalități precum, Mihail Kogălniceanu, Camil Petrescu, Liviu Rebreanu, Tudor Arghezi, Ion Barbu, Lucian Blaga, Eugen Lovinescu, prin lucrările publicate ce au avut un rol important în modernizarea și europenizarea țării.

Așadar, literatura oglindește atât istoria, cât și valorile naționale, evidențiate prin intermediul operelor literare, pe care marii scriitori ai vremii le promovează și care imprimă asupra vieții poporului, valori distincte, păstrate și cinstite până în prezent.