Lucian Blaga

Lucian Blaga este unul dintre cei patru inventator al limbajului poetic romanesc care isi propune sa sincronizeze poezia romaneasca cu poezia occindentala.

Alaturi de George Bacovia, Tudor Arghezii si Ion Barbu, el reprezinta miscarea modernista din lirica interbelica si mai exact expresionismul. In cadrul expresionismului el reprezinta o directie originala, aproape unica in poezia romaneasca, cea a lirismului filozofic. Lucian Blaga este singurul poet filozof si filozof poet din literatura noastra care are un sistem filozof de gandire propiu cu o termonologie filozofica originala.

Lucian Blaga este un filozof idealist si egocentrist(in centrul universului pune ego-ul, omul). Dupa propria sa filozofie, omul se gaseste in centrul universului si prin nastere este inzestrat cu o curiozitate stiintifica nelimitata. Aceasta curiozitate determina aspiratia permanenta a omului spre descoperirea adevarurilor esentiale, a tainelor si misterelor existentiale. In jurul omului se gaseste misterul propriei sale existente.

Intre om si Dumnezeu se interpune o bariera de netrecut pe care Lucian Blaga o numeste centura transcendenta, iar creatorul este numit de Barbu pintr-o metafora ,,Marele Anonim". In dorintade a distruge misterul existential omul are 2 posibilitati de cunoastere in conceptia lui Barbu :

1.Folosind ca instrumente ratiunea, logica, legiile stiintelor, calculul,

tehnologia se aproprie de adevarul esential fara sa ii gaseasca cu

adevarat. Raspunde la anumite intrebari(sfasie mistere), dar

determina nasterea altor intrebari la care nu mai poate sa raspunda. In

concluzie cunoasterea rationala numita cunoastere paradisiaca

indeparteaza pe om de adevarul suprem. Aceasta este specifica,

oamenilor de stiinta.

2.Foloseste ca instrumente simbolul, metafora, imaginea artistica. Este

numita cunoastere luciferica, este specifica poetilor, artistilor si

sporeste misterul, ii potentiaza. Efectul (se apropie cel ami mult de

adevarul suprem)

Eu nu strivesc corola de minini ai lumii

Eu nu strivesc corola de minuni a lumii

si nu ucid,

cu mintea tainele, ce le-ntalnesc

in calea mea

in flori, in ochii, pe buze ori morminte.

Lumina altora

Sugruma vraja nepatrunsului ascuns

in adancimi de intuneric,

dar eu,

eu cu lumina mea, sporesc a lumii taina-

si-ntocmai cum cu razele ei albe luna

nu micsoreaza, ci tremuratoare

mareste si mai tare taina noptii,

asa imbogatesc si cu intunecata zare

Cu largi fiori de sfant mister

si tot ce-i ne-nteles

se schimba-n ne-ntelesuri si mai mari

sub ochii mei-

caci eu iubesc

si flori si ochii si buze si morminte.

1.Vers liber

2.Lirism subiectiv-filozofic

3.,,Eu" este cuvantul cheie, element de recurenta, exarcerbarea eului

liric, identitatea intre autor si vocea discursului liric.

4.mister-vreaja, nepatruns, intuneric, taina, minuni.

Alta caracteristica reprezinta cultivarea misterului, a vrajii, a tainei. Discursul liric este construit pe baza relatiilor de opozitie, de antiteza.

Poetul sau ArtistuK Lucian Blaga) EU

Oamenii de stiinta ALTII

nu strivesc, nu ucid, sporesc taina, imbogatesc intunecata zare, iubesc. Instrumentul folosit pentru deslusirea misterului este lumina mea

Lumina este simsolul cunosterii, a

gandirii.

Cunosterea luciferica-gandirea poetica

prin intermediul metaforelor poetice.

Sugruma, micsoreaza, ucid, strivesc, nu sporesc taina, nu imbogatesc, nu iubesc. Lumina altora-cunoasterea, gandirea.

Cunoasterea paradisiaca; gandirea logica, rationala.