Luceafărul poem folcloric

Poemul Luceafarul este expresia absoluta, testamentara, pe care o atinge gandirea poetica si filozofica a lui Eminescu.

succesive, poezia apare in forma ei definitiva in Almanahul Societatii academice social-literare din Viena, la 1 aprilie 1883. a. In perioada studiilor berlineze poetul a cunoscut memorialul de calatorie prin Muntenia a germanului Richard Kunisch, care cuprindea si basmul muntenesc Fata in gradina de aur. pentru a o feri de privirile muritorilor de rand si de ispitele lumii - tatal sau o tine ascunsa intr-un palat construit numai din marmura, aur, argint si pietre scumpe, intr-o vale stearpa, unde stanci de paza inconjoara mareata adancime. Palatul si gradina lui de aur este pazit de un balaur fioros. Dar vestea despre frumusetea fara seaman a fetei se respandeste repede. Despre ea aude si Florin, fiul unui imparat, care porneste in cautarea fetei, cu gandul s-o cucereasca. Dupa un sir de peripetii, acesta reuseste sa ucida balaurul care pazea castelul.

Fata - care privea pe fereastra palatului- este zarita intamplator de un zmeu ce trecea prin apropiere. Indragostindu-se de ea, zmeul se lasa sa cada din inaltul cerului in palat, unde se metamorfozeaza de doua ori, luand chipul unui tanar de o rara frumusete. El ii marturiseste fetei iubirea sa si o roaga sa-l urmeze in tinuturile nemuririi, in ocean sau pe cer.

Fata refuza si-i cere sa devina muritor, daca vrea sa-l indrageasca.

Intre timp ea se indragosteste de Florin si se lasa rapita de el.

Zmeul pleaca sa obtina conditia de muritor, dar ii vede pe cei doi indragostiti si - ca sa se razbune - pravaleste o stanca peste fata, omorand-o. In urma acestei amare experiente, zmeul ramane mai departe nemuritor in lumea lui din cer.

Basmul ridica deci problema incompatibilitatii dintre lumi, care va apare si in Floare albastra si mai apoi in Luceafarul. Intre 1870-1872 Eminescu a tradus si a versificat acest basm popular intr-o creatie originala ce poarta acelasi titlu: Fata in gradina de aur. Aceasta poarta insa amprenta talentului eminescian, fiind patrunsa - cum spunea Perpessicius - de spiritul si farmecul lexical si ritmic propriu creatiilor eminesciene. Plecand de la acest basm popular versificat, intre 1880 si 1883 Eminescu creeaza cele cinci variante ale Luceafarului, din care, prin prelucrari succesive, a rezultat varianta definitiva, incredintata tiparului in 1883. b. Tot de provenienta folclorica este si motivul zburatorului evidentiat in visul fetei de imparat din partea I. Ca si zburatorul, Luceafarul se arata fetei de imparat, o determina sa se indragosteasca de el si apoi dispare.

2. Dar izvoarele folclorice ale Luceafarului se impletesc cu altele de natura filozofica.

Intr-un manuscris pastrat in Biblioteca Academiei Romane poetul insusi marturiseste: . germanul Kunisch povesteste legenda luceafarului.

Mi s-a parut ca soarta luceafarului din poveste seamana mult cu soarta ...