Lacul De Mihai Eminescu

Poezia,0 Lacul de Mihai Eminescu a fost publicata la data de 1 septembrie 1876 in revista, Convorbiri Literare. Eminescu a fost inspirit in scrierea acestei opera din poezia, Le Lac de Lamartine. Incadrarea acestei poezi in universul eminescian este realizat usor prin prezenta substantivelor: lac, codru si luna.

Poezia, Lacul este o opera care apartine genului liric deoarece sentimentele poetului sunt exprimate in mod direct, cu ajutorul eului liric.

Cadrul in care trairile eului liric sunt exprimate este unul natural care are in prim-plan: lacul, codrul si nuferii. Eul liric se face remarcat prin pronume personale la persoana I singular, cum ar fi: eu, -mi, dar si prin desidenta de persoana I a verbelor: trec, ascult, astept. Intensitatea sufleteasca a eului liric este realizat prin imaginile vizuale: Lacul codrilor albastru si, Nuferi galbeni, dar si prin imaginile auditive: Unduioasa apa sune si, Inganati de glas de ape. Poezia este formata din cinci strofe, fiecare strofa fiind un catren cu masura versurilor de opt silabe. Ritmul este trohaic. Rima este incrucisata pentru versurile doi si patru si imperfecta cu asonante in versurile unu si trei ale fiecarei strofe.

Poezia este structurata in cinci strofe, distribuite in doua secvente inegale ca intindere. Prima secventa cuprinde primele patru strofe, iar a doua secventa este restransa la o singura strofa, ultima. Motiuvul este iubirea neimplinita, la inceputul discursului liric, de tristete si de resemnare, la sfarsit.

In prima secventa vom observa o lume a visului si a dorintei, reflectata in starea de asteptare infrigurata. Sentimentele sunt distribuite intr-un cadru situate intre vis si realitate. In a doua secventa se observa ca sentimental dezamagirii este mai profound si mai accentuat. Este de observat ca poezia se deschide si se inchide cu imaginea lacului.

Din punct de vedere etimologic observam ca in afara de patru cuvinte care sunt de alte origini restul de 92 sunt cuvinte de origine Latina.

Nivelul lexical pune in lumina marile simboluri eminesciene, cum ar fi: universul lacustru (lac, apa, nuferi), universul chromatic (albastru, galben), universal sonor (unduioasa apa sune) si universu chinestezic (trec, sa sarim). Nivelul fonetic releva muzicalitatea impresionanta a cuvintelor. Consoana vibranta, r, repetata, creaza efecte sonore amplificate prin aliteratie: Tresarind in cercuri albe/El cutremura o barca. Titlul poeziei, redus la cuvantul-cheie, reflecta atat cadrul natural al iubirii romantice, cat si implicarea naturii in desfasurarea sentimentelor si starilor sufletesti ale eului liric.

In concluzie, dupa toate aspectele se poate afirma ca opera, Lacul este o opera a genului liric.

...