Joc și joacă

Jocul este o dimensiune fundamentala omului indiferent de varsta, caci jocul cultiva imagina-tia,spiritul de competitie,de prietenie si intraju-

Torare, dar,fara indoiala si inteligenta.El il transporta pe participantul la joc, prin forta gandirii , pe alte teritorii si timpuri necunoscute de noi,indiferent de felul acestuia:ritualic, erotic de carti, de lumini, electronic etc.

Jocului i s-au atribuit numeroase sinonime,fie lexicale(joaca, zbenguiala, distractie; dans, hora; intrecere ,partida, disputa, intalnire, meci; rol artistic,interpretare) fie metaforice (iubirea, moartea, viata) conturate in diverse moduri.

Jocul a fost adesea tema a numeroase opere ale unor scriitori ca Ion Creanga, Ion Barbu, Tudor Arghezi, George Cosbuc, Ana Blandiana ,Mircea Cartarescu si multi, multi altii.Ei au evidentiat jocul ori ca singurul mod de exprimare a trairilor sufletesti, ori ca o intparcere la copilaria demult pierduta , ori pur si simplu, ca un fel de a testa imaginatia, spiritul de competitie si creativitatea.

Literatura insasi este un joc de cuvinte, de expresii care il fac pe cititor sa traiasca pe alte coordonate spatiale si temporale, dar se indreapta catre ceea ce i-a fost caracteristic dintotdeauna:cultivarea emotiei estetice. Literatura nu inseamna numai texte abstracte, ci an de an evolueaza catre texte ce atrag atentia cititorului fie prin forma neobisnuita, fie prin modul de exprimare deosebit de atractiv sau socant, sau chiar printr-o tema abordata pentru prima oara intr-o creatie.

"Iata o cugetare clara, in limbaj dificil: Poezia (adancul acestei calme creste ) este o iesire (dedus) din contingent(din ceas) in pura gratuitate (mantuit azur), joc secund, ca imaginea cirezii rasfranta in apa.E un nadir latent, o oglindire a zenitului in apa, o sublimare a vietii prin retorsiune." Spunea George Calinescu despre arta poetica a liricului.

Poet mai complex decat se poate crede dupa caracterizarile prea frecvente , devenite aproape exclusive, de "poet ermetic", "dificil", "ciudat", "modernist", Ion Barbu este autorul unei opere ce nu poate fi redusa la o singura formula poetica , aceea a "Jocului secund".Capodoperele lui Barbu sunt de aflat in toate ciclurile. Unitatea operei, caracterul ei de organism unic, e data nu de modul si nici de gruparea in jurul unui text reprezentativ, ci de dimensiunea constant ampla cosmica in inteles filozofic, a viziunii autorului.

"Dupa melci" deschide, asadar, seria poemelor care exprima orientarea spiritului si sensibilita-

tii lui Barbu spre concertul lumii sensibile, texte pline de culoare pana la pitoresc, ale unui poet fascinat de lucruri si cuvinte.

In introducere, naratorul care este eroul insusi, relateaza vremea copilariei, in care se fixeaza intamplarea pe care o va comunica."Dupa melci" e o drama cu intelesuri multiple si adanci, dar si o drama a cuvantului.Ca poet , si ca poet modern cu dosebire, Barbu crede in puterea magica a cuvantului si, in "Joc secund", va formula o poe-

tica intemeiata tocmai pe ideea fortei demiurgi- ce a cuvantului.In "Dupa melci" un copil nestiutor de asta se joaca cu vorbele si vede inspaimantat ce dezlantuire a provocat. Urmarile sunt extreme, caci implica moartea.Drama a cunoasterii, a cuvantului si a mortii asadar, parcursa de un suflet de copil, aflat, adica, in stadiul purei virtualitati.