Izvorul nopții

Opera lirica este creatia literara in versuri in care autorul isi exprima in mod direct, subiectiv, ideile si sentimentele prin imagini artistice si figuri de stil. Opera literara Izvorul noptiieste o creatie in care autorul Lucian Blagaisi exprima in mod direct sentimentele de dragoste si iubire fata de iubita lui.

In ansamblu operei lui Lucian Blaga poezia Izvorul noptii este aparuta in volumulPoemele luminiiunde tema iubirii ocupa o parte insemnata.

Tema textului reprezinta culoarea neagra, intensa a ochilor comparata cu oglinda noptii cerului in care autorul se regaseste.

Titlul este alcatuit din doua substantive comuneizvorul si noptii. In sens propriu cuvantul izvorulinseamana sursa unei idei, unui sentiment si asociat cu cuvantul noptiieste o metafora prin care se evidentiaza ideea esentiala ca ochii iubitei sunt izvorul intunericului noptii care acopera intrecul univers.

Poezia apartine genului liric deoarece are toate caracteristicile. Poezia este structurata in doua secvente. prima secventa reprezinta o fraza care sugereaza constatarea eului liric iar a doua secventa este alcatuita din ultimele doua versuri si este o propozitie dezvoltata ce are rolul unei concluzii. Prima secventa este impartita in cinci propozitii. Aceasta incepe cu o confesiune lirica printr-o invocatie retorica. Substantivul comunfrumoasoin vocativ obtinut prin conversiune presupune totul: fiinta fragila si frumusetea spirituala. Inca din prima propozitie apare cuvantul cheieochiifiind aociati cu epitetul cromatic negrii. Iubita este singularizata prin structura ochii asa de negriicare trimit asupra indragostitului o stare de visare, de vraja. Epitetul adjectival asa de negriiare rol sensibilator.

Cea dea doua propozitie evidentiaza o perceptie subiectiva. Eul liric percepe frumusetea iubitei si o transpune in mod direct.

Din cea dea treaia propozitie reies circumstantele percepute de eul liric. Acesta percepe frumusetea seara, cand sta culcat cu capul in poala iubitei.

In continuare in propozitiile a patra si a cincea eul liric realizeaza o descriere metaforica. Este reluat cuvantul cheie ochiicarui acum sunt asociati substantivul comun adanciiizolat cu scopul de a accentua ca ochii sunt izvorul intunericului. Intunericul izvorat din ochii iubitei devine simbol al tainei existentei vietii. Cadrul iubirii este cel nocturn care indeamna la meditatie. Izvorul ce se dezvolta in ochii iubitei capata dimensiunile unui val imens ce acopera fiinta indragostitilor, contopindu-i cu natura. Acestea reies din enumeratia si din repetitia peste munti si peste vai. Adjectivele posesive la persoana I si a doua (imi, -ti, ta, tau) ii fixeaza pe cei doi indragostiti intr-o stare de vraja. Ultimul vers al acestei prime secvente o constituie metaforamare de intuneriecce amplifica misterul nascut de vraja iubirii. Lexicul acestei secvente este alcatuit din termeni ce apartin vocabularului fundamental al limbii ...