Reprezinta mica burghezie si sunt lipsiti de individualitate, dovada si numele lor, care ar insemna fiul lui Ion si fiul popii.
Ei sunt partizanii lui Catavencu, pe care il admira fara rezerve, dar care ii trateaza cu o fatisa superioritate, dandu-le lectii de politica si istorie, chiar daca ei sunt dascali.
Este tipul naiv, singurul personaj cinstit din comedie, caci nu profita de scrisoare, ci o restituie andrisantului, dar nici el nu este un inocent, caci, gasind scrisoarea, vrea sa o citeasca.
El este alegatorul inselat si dezorientat, care voteaza pentru cineva, dar nu din convingere. El ii spune lui Tipatescu: Eu nu poftesc pe nimeni, daca e vorba de pofta. La inceput a fost impartitor la postie (factor postal), dar mai apoi a devenit negustor si aproprietar, asa ca are drept de vot.
Numele si prenumele sau sugereaza nu numai ramolirea, dar si dandanaua pe care o provoaca cu santajul cu scrisoarea de dragoste.
Este un personaj de sinteza, fiind, dupa cum spune autorul, mai prost ca Farfuridi si mai canalie ca Catavencu, dar am putea adauga si mai ramolit ca Trahanache.
Este si el santajist, dar, spre deosebire de Catavencu, care, dupa alegeri, ar fi inapoiat scrisoarea, acesta nici nu se gandeste la asa ceva, caci la un caz, iar. pac la . El nu-si cunoaste alegatorii si nici nu-l intereseaza nevoile lor, iar daca vine in acest oras de provincie e pentru ca nu fatea sa nu fatem macar act de prezentie. Este atat de ramolit, incat nu-l diferentiaza pe Trahanache de Tipatescu, zicand ca Trahanache e prefectul, iar Tipatescu sotul Zoei.
E un om stupid, peltic, lovit de amnezie, uitand totul. Foloseste un limbaj interjectional, diminutival: neicusorule, puicusorule, hodoronc hodoronc, tronca tronca.
Personajul este si un oportunist, nefiind adeptul unui partid anume: si eu, in toate Camerele, cu toate partidele, ca romanul impartial. ...
Documentul este oferit gratuit,
trebuie doar să te autentifici in contul tău.