Ion - Planurile Textului

1. Destinul tragic al lui Ion

Romanul aduce in prim-plan existenta unui personaj si de aceea, toate nivelurile de receptare a textului sunt in directa legatura cu el. Ion Pop al Glanetasului are constiinta valorii sale de flacau harnic, inteligent si respectat. Personalitatea puternica si constiinta valorii, inoculata de insusi faptul ca este trimis la liceu, il face sa creada ca merita un alt loc in ierarhia satului. Dar, Ion face parte, prin nastere, din categoria sarantocilor si nu exista nici o cale cinstita de a-si depasi conditia. Ion incearca mai intai sa rezolve prin munca problemele banesti; dar desi munceste pana la epuizare pe pamantul altora, abia reuseste sa plateasca o parte din datoriile Glanetasului. Din acest moment se dezlantuie mania si ura eroului. Scena infruntarii dintree Ion si Vasile Baciu la hora duminicala dezvaluie starea starea lui Ion, notata cu minutiozitate. Jignit de Vasile Baciu, care il numeste ,,sarantoc" si ,,talhar" in fata satului, Ion reactioneaza potrivit firii sale impulsive, violent. Dupa ce-l bate zdravan pe George Bulbuc, feciorul pe care Vasile Baciu il vrea drept ginere, fiind bogat, Ion ,,era multumit acum si racorit". Orgliul ranit se mai tempera in urma acestei ispravi. Conflictul cu Simion Lkungu, caruia i-a micsorat bucata de ppmant, intrand cu plugul, deoarece cu anii in urma era pamantul Glanetasilor, confirma, aviditatea lui Ion pentru pamant: ,,inima ii tremura de bucurie pentru ca si-a marit averea".

Din acest moment, se naste convingerea lui ca totul i se cuvine, iar cand Titu Herdelea ii spune ,,sa-l oblige" pe Vasile Baciu sa-i dea fata, ion primeste confirmarea de care avea nevoie.

Dorinta lui de a invinge, de a se afla in centrul lumii sale, este alimentata de mandrie, de vitalitatea sa extraordinara, de capacitatea sa de a se bucura de viata intr-un mod intens si nestavilit. Pentru ca isi reprima toate sentimentele care l-ar putea incomoda in atingerea telului sau, dragostea sa pentru pamant se converteste in patima, iar el se lasa stapanit de acest sentiment pentru ca ii da puterea sa invinga; de aceea devine anormal de nepasator la tot ceea ce nu intra in sfera pasiunii sale: accepta aproape cu resemnare detentia, respinge rabdator toate propunerile lui Vasile Baciu, pana cand obtine tot pamantul, cauta cu liniste prietenia lui George doar pentru a se apropia de Florica.

O seduce pe Ana, fiica lui Vasile Baciu, ,,bocotanul satului", desi era urata si nu iubirea.Urmarindu-si cu viclenie si tenacitate scopul, Ion intra in posesia pamanturilor la care junduise cu lacomie. Dar iubirea ascunsa pentru Florica cea frumoasa si saraca, maritata apoi cu George Bulbuc, nu ii da pace.

Intra intr-o stare speciala, de beatitudine si nepasare, imediat ce o seduce si capata avans in jocul sau cu Vasile Baciu. Acesta este adevaratul sau adversar, deoarece tatal fetei are un loc privilegiat pe care nu il merita.

Ion elimina toate preocuparile care nu au legatura cu idealul sau: uita binele facut, isi pierde respectul pentru ceilalti si pentru orice alta valoare, il tradeaza pe Herdelea, respinge sfaturile lui Belciug, raneste sentimentele Anei, determinand-o in cele din urma sa-si ia viata, lasand in urma un copil doar de cateva luni. Ion vrea toate pamanturile, si nu renunta pana nu le obtine, lasandu-si socrul pe drumuri.

Drama lui Ion consta in faptul ca, desi isi indeplinestze dorinta, nu capata multumirea de care avea nevoie; dragostea lui pentru Florica este alimentata de aceasi patima mistuitoare; personajul se mentine in aceasi stare de beatitudine, rupt de lume si de bucuriile vietii. Ana se sinucide, copilul ii moare, dar eroul continua sa traiasca invaluit in indiferenta lui visatoare, pregatit sa ucida si sa moara. De aceea, nici nu reactioneaza la loviturile lui George din final . Nu surpriza ca acesta este acasa il paralizeaza, ci faptul ca sentimentul lui de stapan al lumii este contrazis in mod brutal.