Ion Neculce

Este intaiul scriitor care a servit urmasilor nu numai ca izvor, dar chiar ca model, pana in zilele noastre (de exemplu Mihail Sadoveanu). S-a nascut prin 1642 la Prigoreni, langa Targul Frumos. Tatal sau, Neculce vistiernicul, era originar dintr-o insula a arhipeleagului, poate din Hios. Mama, Catrina, era fiica vistiernicului Iordache Cantacuzino si a Alexandrinei Gavrilas Mateias.

Cronica a scris-o la batranete, intre 60-70 de ani, dupa anul 1733. Ca izvoare foloseste cronica lui Ureche interpolata de Simion Dascalu si Misail Calugarul, De neamul moldovenilor si letopisetul lui Miron Costin, letopisetul lui Nicolae Costin, izvoadele anonime.

O sama de cuvinte cuprinde 42 de legende cu continut educativ fara ostentatie sau cumpanit anecdotic, cu o naratiune simpla, populara, cuminte, batraneasca. Le-a scris din placerea de a transmite urmasilor niste traditii care altfel s-ar fi pierdut si din motive istorice, stiintifice. O serie de scriitori si poeti s-au inspirat din legendele sale: Vasile Alecsandri in Altarul manastirii Putna, Dimitrie Bolintineanu in Cupa lui Stefan, Muma lui Stefan cel Mare, Daniel Sihastru, Constantin Negruzzi in poemul sau Aprodul Purice, tot Vasile Alecsandri in Movila lui Burcel, Dumbrava Rosie, Visul lui Petru Rares, George Cosbuc in Stefanita-Voda. In Letopisetul Tarii Moldovei - de la Dabija-Voda pana la a doua domnie a lui Constantin Mavrocordat este mai mare preocuparea pentru istorie, nelipsind cea literara. - dupa Dimitrie Cantemir.

Apreciaza domnitorii cumpatati si condamna pe cei lacomi si risipitori. In culori negre apare a doua domnie a lui Dumitrasco-Voda Cantacuzino, in timpul caruia moldovenii au trecut o iarna grea: Oamenii in tirgu in Iasi arate curtile boierilor si ograzile si a altora, de-au arsu tirgu mai jumatate, ca nu era cine sa aduca lemne. Vitili erau scumpe, mierea era scumpa, gaineli mai nu era in tara. Gaina cate un leu, oul cate un potronic, oca de untu cate doi orti batuti si in zlot, oca de brindza cate doi potronici. Bani iesira multi in tara, dar bucate nu era. Pozitia de clasa a lui Neculce iese mai mult in evidenta in descrierea domniei lui Constantin Cantemir care a ridicat la rangul de boieri, osteni si oameni de rand, lucru pe care Neculce il critica. Informatii interesante ofera si cu privire la domnia lui Nicolae Mavrocordat, descriind amanuntit cheltuielile pe care le face acesta pentru a-si mentine tronul. Demna de un roman de aventuri este relatarea uciderii fratilor Costin.

Ca nimeni altul pana la el, Neculce are darul povestirii si al portretizarii figurilor evocate, personajele descrise de el fiind adevarati eroi de romane. Portretul lui Dumitrasco-Voda Cantacuzino este o adevarata caricatura, apropiindu-se de pamflet. Portretul lui Constantin Cantemir nu este tocmai favorabil: Carte nu stie, ce numai iscalitura invatase de face. Practica buna ave la voroava, era sanatos, munca bine si be ...