Opera lui Caragiale s-a bucurat de atentia, priceperea si osardia unor exceptionale editori Paul Zarifopol, S. Cioculescu, Al. Rosetti si Liviu calin> ireprosabile din punct de vedere filologic si isrtorico - literar, aceste editii au, fireste, un character mai mult stiintific decat artistic. Adunandu-se tot ceea ce a fost asternut pe hartie de aceeasi mana, se oferea o imagine globala a servitorului dar mai putin una a artistului genial care a fost Caragiale.
Se simtea nevoia unei disocieri intre Opera eternal, vesnic vie si ceea ce, fatalmente, se inclina in fata timpului. Cu intuitia sa de artist, Marin Preda, vechi si statornic admirator al lui Caragiale, a inteles aceasta si, cu un devotement asemanator celui al lui Baudelaire pentru opera lui Poe, s-a aplecat asupra autorului "scrisorii pierdute", regizand o monumentala editie articol (in 2 vol ), o opera caragialene. O editie moderna si eternal, care "cuprinde aproape tot ceea ce a scris Caragiale intr-o zodie a seninatatii artistice", o editie din care s-a eliminate "cantitatea prea mare de publicistica existenta in editiile mai mari anterioare", editorul Marin Preda gandita ca, desi interesante, aceste articole, cu o semnificatie legata de anumite evenimente ale timpului, ar putea sa intunece o percepere mai frusta a creatiei proprii zise a parintelui lui Conu Leonida.
Primul volum cuprinde toata proza valida artistic a scriitorului ( inclusive cateva articole teoretice ), al II-lea - dramaturgia si cateva schite dramatizate.
In laconica, dar sugestiva-i prefata Marin Preda se intreba, pe buna dreptate, in ce consta totul originalitatea lui Caragiale, caci un scriitor nu poate fi mare fara a fi genial si fara a descoperi nimic. Tot M. Preda da un raspuns pe care l-au exprimat mai mult sau putin convingator atatea generatii de critici: Caragiale a descoperit comedia cuvantului. Comedia cuvantului pe fundalul social al unor trasaturi etice sau fenomene general - umane: prostia, coruptia, tampenia, venitatea si necinstea, ba chiar si filantropia, suspiciunea si teama, ghinionul si napasta, buimaceala si lenea. Cumplite drame sau chiar tragedii se profileaza in torentul de cuvinte al personajelor, in plina comedie. Comicul lui Caragiale se revarsa in satira violenta la adresa coruptiei din politica timpului; in ironie plina, magulitoare, superpoliticoasa, a propos de "amici", in humor duios si complice ce cand scriitorul "simte enorm' simfonia destinului. Exista o poezie pura a comicului lui Caragiale. Caci, asa cum observa G. Calinescu, "eroilor" lui Caragiale nu le lipseste, atat fondul, cat forma, "cuvantul potrivit", o expresie adecvata a gandurilor care-I napadesc si adesea si tortureaza.
Discutiile lor au loc la temperature inalta ( adesea "la o bere" ), la caldura ("caldura mare" - M. Ungheanua remarcat odata ca "anotimpul caragialeon" este vara). Spiritele sunt incinse; tumultul lor meridianul se revarsa adeseori ca un torent volcanic. "Amicii" traiesc febril numai clipa prezentului, nu pot suporta trecerea timpului; se agata de orice "situatiune" la ordinea zilei. Se agata cu voluptate si disperare de orice, pentru a iesi din timp, pentru a i se sustrage. Aici este paradoxul: agatandu-se de prezent, ci se abstrag din timp - cum ar spune Schopenhauer: ci traiesc un prezent etern. Efectul e, aparent acelasi cu cel obtinut de Sadoveanu in "Hanul Ancutei". Aidoma eroilor sadovenieni, "amicii" lui Caragiale, ies din fluxul temporal al istoriei prin spatiul mirific al cuvantului. Dar, desigur, in vreme ce distinsii comici al lui Sadoveanu sunt niste figuranti, ci niste, calatori cu dureri inabusite care isi povestesc, fiecare pe rand, naprasnice intamplari trecute ( modalitatea iesirii din timp este aceea a cantarii si regasirii "timpului pierdut" prin rememorare, prin poveste ), personajele lui Caragiale nu au ce sa rememorize, fiindca ei traiesc intr-o perpetua conversatie pe teme curente, aproape nesemnificativa. Eroii lui Sadoveanu au avantajul detasarii fata de ceea ce spun. Ei manifesta un adevarat cult pentru cuvant. De aici, ceremonialul din opera autorului Baltagului.
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
