Perioada interbelica cuprinde anii 1918-1944. Aceasta perioada se caracterizeaza pe plan european prin infrangerea Germaniei in timpul primului razboi mondial, prabusirea imperiului Austro-Ungar si revolutia din Rusia. Pe plan national se realizeaza unitatea nationala si integrarea in ritmul european de modernizare.
in literatura tendintelor umaniste democratice care domina in epoca li se opune forme de ideologie rasiste, fasciste, reactionare. De aceea viata literara cunoaste conflicte si polemici violente. in acest context se impun personalitati ca Mihail Sadoveanu, Liviu Rebreanu, Camil Petrescu, Mateiu Caragiale, Tudor Arghezi, Lucian Blaga, Ion Barbu, Eugen Lovinescu, Tudor Vianu
Opera lui Rebreanu a patruns de mult si definitiv in constiinta publicului si a fost defrisata si descifrata la toate nivelurile de semnificatie: de la analiza didactica, din cartea de lectura, pana la interpretarea scientista si chiar analiza structuralista. Toti criticii interbelici s-au pronuntat asupra romanelor Ion, Rascoala sau Padurea spanzuratilor, iar timpul nostru a adus si monografiile (Al. Piru, Lucian Raicu, Al. Sandulescu, Aurel Sasu, Stancu Ilin). Premizele -cu totul promitatoare - de a construi un nou portret al lui Rebreanu provin din texte mai cetoase, mai putin accesibile si, oarecum, extra-literare: marturisiri, franturi de ganduri risipite in Caiete, spovedanii de uz intim. Dupa Ov. S. Crohmalniceanu, Aurel Sasu si Stancu Ilin exista si un Rebreanu, daca nu obscur, in orice caz dificil, abscons, aluziv.
tnsa Rebreanu nu citea doar pe Freud, ci studia - lucru dovedit - foarte serios psihanaliza. Cate ecouri din aceste lecturi se vor fi reverberat in scrierile sale ramane de inregistrat, dar criticul viitor isi asuma din proprie perspectiva metoda pentru a deschide noi drumuri catre texte. Procedeul nu e abuziv pana nu se intrevad rezultatele.
Critica mai noua a mizat mult pe o afirmatie paradoxala a lui Rebreanu dupa care taranul, ca tip uman, nu-l intereseaza. Dar gratuit, cred. Scriitorii pot sa cocheteze, sa sarjeze ori sa epateze - desi Rebreanu nu face parte dintre acestia - dintr-un instinct benign al iesirii din monotonia propriului univers. Dar, de la laudarosenia frivola pana la autominimalizarea tragica, nu-i decat un pas.
Evolutia cunoasterii operei autorului lui Ion nu se coordoneaza cu atitudinea marelui public; dar nu e prima oara cand se intampla un divort intre cititori si critici - in cazul reputat Eminescu, lucrurile se intamplasera asemanator.
Extrapolari? Desigur, dar nu fatise neadevaruri, nu conspiratii de interpretari contigente, nu modernizari stridente - pentru ca Rebreanu e un scriitor modern, oricum e Contemporanul nostru, nu mai trebuie actualizat neaparat, cum nici Miron Costin nu trebuie adus pana la marginea clipei, si facut existentialist!
Poate opinia cea mai relevanta in receptare ramane aceea emisa si reformulata coerent de Calinescu, ce comporta doar modificarea partiala a unei singure sintagme. in prima editie a celebrei Istorii a literaturii , din 1941, Calinescu spunea ca Rebreanu e un - scriitor aproape genial- , ca sa ajunga, dupa multe calcule, reinformari prin noi documente, sa corijeze, in a doua editie, cu formula Rebreanu e un - scriitor genial-
Cineva nu s-a sfiit - de altfel prea pornit sa descopere evenimente protocronice - sa-l numeasca Un Eminescu al romanului, al prozei, ceea ce nu onoreaza pe nici unul dintre cei doi comparati. Preopinentul uita ca Eminescu ramane o dimensiune nationala, incatalogabila, incomensurabila, iar Rebreanu este un scriitor foarte mare sau, ca sa parafrazam pe cineva, un - geniu fara talent- care se exprima in romana comuna. Atunci ce facem cu Caragiale si Creanga -prozatori pe care avem marturia ca i-a citit cu dictionarul? Dar nu aceasta este esenta discutiei. Daca exista formula Eminescu -poet national, se interzice, din bun simt, formula Rebreanu - prozator national, inexacta, neverosimila, inacceptabila. Altfel trebuie pusa problema. Rebreanu reabiliteaza ideca de perfectiune profesionista, de constructie, de arhitectura par- ticularizata intr-o literatura dominata de enciclopedism, de multilateralitati renascentiste.
Disparitia imprevizibila, prematura si relativ recenta a lui Marin Preda a determinat pe multi sa-i reia integral opera si atunci s-a impus din nou si cu
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
