Ion Glanetasul Caracterizare

Ion, personajul central al romanului, domina celelalte personaje. El este caracterizat prin modalitati diverse: gesturi, fapte, actiuni, comportament, relatiile cu ceilalti, dialog si monolog. El este descris inca de la inceput, din scena horei, cu o remarcabila intuitie psihologica. Ion ezita intre Florica, mai frumoasa ca oricand si Ana, cu locuri si case si vite multe. Drama lui Ion este determinata de patima pentru pamant. Din acest punct de vedere, criticii l-au considerat un personaj ce dovedeste o inteligenta ascutita si o vointa imensa. Stapanit de ideea de a avea pamant, Ion se caracterizeaza printr-o mentalitate specifica epocii. Pamantul insemna posibilitatea de a se afla in rand cu oamenii si de a nu fi, talhar si hot cum il considera Vasile Baciu. Pamantul insemna pentru el demnitate. Insusi autorul noteaza: Iubirea pamantului l-a stapanit de mic copil. Hotarat si perseverent, Ion isi urmareste cu abilitate scopul. El o seduce pe Ana pentru a deveni stapanul averii lui Vasile Baciu. Nevoia de pamant devine obsedanta: Glasul pamantului patrundea navalnic in sufletul flacaului ca o chemare, coplesindu-l. Se simtea mic si slab, cat un vierme pe care il calci in picioare. Dupa ce planul ii reuseste, Ion saruta pamantul intr-un gest de ardoare, iar fata ii zambea cu placere nesfarsita. Astfel Ion isi desemneaza propriul destin, dar si pe cel al Anei. George Calinescu spunea despre Ion ca este o bruta: A batjocorit o fata, i-a luat averea, a impins-o la spanzuratoare si a ramas in cele din urma cu pamant. Ion este realizat ca personaj printr-o trasatura dominanta, insa are si alte trasaturi subordonate. El este cinic fata de Ana, sfidator fata de Vasile Baciu, violent cu George si grijuliu cu copilul. De fapt, Ion, neavand un model in tatal sau, reface in timp destinul lui Vasile Baciu. In conturarea personajului autorul foloseste adesea monologul interior: Ii era rusine ca acum se insoara cu alta si de rusine il bufnea un ras protesc. Ion se gandi apoi: Adica ce ar fi oare daca as lua pe Florica si am fugi amandoi in lume, sa scapam de uratenia asta. Dar tot atat de repede ii venira in minte pamanturile si adauga cu dispret: Si sa raman tot calic pentru o muiere, apoi sa nu ma trazneasca Dumnezeu din senin. Din punct de vedere moral, sfarsitul lui Ion este perfect motivat. Liviu Rebreanu este un scriitor anti-calofil: Prefer sa fie expresia bolovanoasa si sa spun intr-adevar ce vreau, decat sa fiu slefuit si neprecis.

...