Ion

Rebreanu isi formuleaza principiile de creatie in numeroase articole sau in propriul jurnal Amalgam. El considera arta drept creatie de oameni si de viata; de aceea romanul este in opinia lui singura specie capabila sa redea complexitatea existentei.

Critica recepteaza pozitiv opera prozatorului, considerind-o poate mai mare ca natura insasi (E. Lovinescu) si asaza romanul Ion la granita dintre romanul traditional si cel modern (tot Lovinescu il considera pe Rebreanu ctitor al romanului romanesc modern). Cu romanul Ion se face un pas decisiv spre obiectivarea perspectivei narative, spre realizarea unei proze de creatie, in sensul pe care il daduse termenului G. Ibraileanu in studiul Creatie si analiza. Opera de creatie este cea care propune un model de comportament care se obiectiveaza sau reuseste sa traiasca in afara operei sa devina memorabil.

Romanul Ion, alaturi de volumul Poemele luminii de Lucian Blaga a fost considerat pasul decisiv spre modernitate in literatura romana. In mod pardoxal, el vine dinspre Ardeal.

Pasi eseu 1. lamurirea conceptului, introducerea se face urmarind conceptul din titlu 2. fixarea romanului / formulei in peisajul istoriei literare 3. particularitati ale realismului in conceptia scriitorului: - elemente de compozitie - tematica - personaj - stil - cel putin 4 teme semnificative - fiecare fraza se organizeaza - fiecare idee se sprijina pe unitatea de (se lanseaza, se exemplifica, se comenteaza, legandu-se de ideea urmatoare) - finalul in 2 pasii: - concluzie rezumat - importanta Eseu pornind de la citat - amintit pe parcurs - nu se fac afirmatii ferme decat daca se cer - opinie personala Romanul Ion Romanul este formula dominanta din perioada interbelica, reflectata in proza. Scriitorul prefera inspiratia din realitatea sociala si gaseste in cotidian o mare bogatie de modele comportamentale, de tipare individuale sau colective, care valorifica din diverse perspective dorinta omului de afirmare sociala.

Scriitorul realist are drept scop refacerea acestei realitati sub semnul veridicului, sperand la o relatie cu cititorul bazata pe credibilitate.

Radacinile realismului interbelic se afla in opera lui Slavici, care isi propusese in secolul anterior sa realizeze o monografie a satului ardelenesc, cat se poate de apropiata de adevar (creator al realismului poporal). Rebreanu pare sa adere la afirmatiile scriitorilor francezi despre roman.

Stendthal considera aceasta specie o oglinda care se plimba pe drum si reflecta cand azurul cerului, cand noroiul santurilor, indreptatind perspectiva realista. In aceeasi directie prozatorul ardelean marturiseste preferinta pentru o pagina credibila de realitate in locul unei fraze cizelate: Prefer sa fie expresia bolovanoasa si sa spun intr-adevar ce vreau, decat sa fiu slefuit si neprecis. Stralucirea stilistica, cel putin in opera de creatie, se face mai totdeauna in detrimentul ...