Poezia a fost scrisa in timpul revolutiei din 1848, aparand ca ecou al poeziei Desteptarea Romaniei, de Vasile Alecsandri. A fost raspandita pe foi volante cu titlul Desteapta-te, romane!
, cu toate ca titlul original este Un rasunet. Inca de la inceput a devenit un imn popular, avand ca melodie de baza un cantec prelucrat de Anton Pann. Dupa 1989, a devenit imnul national al Romaniei.
Poezia urmarea mobilizarea poporului la lupta de eliberare si unitate nationala, prin cultivarea limbii nationale.
Titlul este constituit din verbul la imperativ desteapta-te si substantivul in vocativ romane, ce exprima indemnul la desteptarea nationala, la lupta impotriva tiraniei, la lupta pentru libertate, unitate si independenta nationala. Este reluat in primul vers pentru a intari mesajul poeziei: imperativul si vocativul au deci scopul de a-i trezi pe romani din inertie.
Adresarea directa, ce cuprinde chemarea la lupta, printr-un verb la imperativ si un substantiv in vocativ: Desteapta-te romane, din somnul cel de moarte Evocarea stramosilor legendari (Traian, Mihai Viteazul, Stefan cel Mare, Matei Corvin), pentru a demonstra nobletea originii romane a neamului (Traian), dar si pentru a-i invita pe acestia (Mihai, Stefan, Corvin) sa admire prezentul demn, cand urmasii realizeaza visul secular de eliberare si unitate nationala: Priviti marete umbre, Mihai, Stefan, Corvine / Romana natiune, ai vostri stranepoti Revenirea la prezent, cu un legamant in numele intregului popor, pentru a lupta pana la moarte cu scopul eliberarii nationale si al unirii dintre romani, dar si exprimarea dragostei de limba: Murim mai bine-n lupta, cu glorie deplina, / Decat sa fim sclavi iarasi pe vechiul nost pamant! Antiteze in anafora (acum ori niciodata) Exclamatii retorice aproape in fiecare strofa Imperativul si vocativul contribuie la tonul mobilizator (Destepta-te, romane!
) Evocarea lui Traian, care ne-a lasat sangele nobil de roman; a lui Mihai, Stefan, Corvin, mari voievozi din cele trei provincii istorice; a patriei personificate, care ii blestema pe toti vanzatorii de tara, blestemul si legamantul oferind un ton incendiar poeziei: Lasii sa piara orbiti de fulgere si-n pucioasa. Alte procedee artistice: Enumeratii (batrani, barbati, juni, tineri) Inversiuni (marete umbre, romana natiune, barbara semiluna, sfanta liberate) Epitete (marete umbre, romana natiune, barbara semiluna, sfanta liberate) Comparatii (cum stau ca brazii-n munti, voinici, sute de mii; sar ca lupi in stane) Metafore (somnul de moarte, focul nostru-n vine) La tonul mobilizator contribuie si elementele prozodice: ritm iambic, grav rima incrucisata masura de 13 14 silabe, masculina si feminina Din poezie se desprind cateva caracteristici ale poporului roman: dorinta de liberate mandria originii romane trecutul glorios demnitatea dragostea de limba constiinta unitatii romanilor din toate ...
Documentul este oferit gratuit,
trebuie doar să te autentifici in contul tău.