Hanu Ancutei Mihail Sadoveanu

Definitie: Povestirea este specia genului epic, in versuri sau in proza, de dimensiuni mai reduse decat nuvela si mai intinsa decat schita, care se limiteaza la nararea unui singur fapt epic si avand un numar redus de personaje. Povestirea este o naratiune subiectivizata, adica relatarea este facuta din unghiul povestitorului, fie ca narator, fie ca participant sau doar ca mesager al intamplarii. In povestire, accentul cade pe situatia narata si mai putin pe personaje, de aceea subiectul este mai putin riguros decat in cazul schitei si al novelei, iar actiunea este mai destinsa, mai putin tensionata decat in nuvela.

Dupa continut si destinatie, povestirea poate fi: satirica, fantastica, filozofica, romantica, magica, povestirea pentru copii etc.

Hanu-Ancutei, opera de maturitate, a aparut in 1928, este un volum de noua povestiri si, poate, cea mai stralucita creatie lirico-epica a lui Mihail Sadoveanu. Valoarea incontestabila a acestei creatii sadoveniene consta in frumusetea deosebita a limbii si vraja stilista, observatia realista patrunzatoare in surprinderea destinelor omenesti, candoarea romantica in dezvaluirea sentimentelor si tainelor sufletesti, cadrul de legenda si atmosfera poetica in care se petrec faptele povestite. George Calinescu a asemanat Hanu-Ancutei lui Sadoveanu cu Decameronul lui Giovanni Boccaccio avand ca argument temele diverse ale povestirilor, relatarea unor intamplari traite sau auzite de povestitori, caracterul relativ independent al fiecareia dintre cele noua povestiri, precum si faptul ca fiecare dintre ele are un alt povestitor si toate se deapana intr-un singur loc. Exista insa deosebiri esentiale intre cele doua creatii literare.

Decameronul lui Boccaccio contine o suta de povesti, ori basme, ori parabole, ori istorioare, cum veti vrea sa le numiti, istorisite in zece zile de catre o preacinstita ceata de sapte doamne si trei tineri, care s-au intovarasit pe vremea pacatoasa a molimei de odinioara (ciuma care a bantuit Florenta in anul 1348 - n. n. ), precum si cateva cantari cantate intru, desfatarea lor de catre doamnele amintite. Povestirile relateaza placute sau dureroase intamplari de dragoste precum si alte norocoase fapte, petrecute atat in vremurile noastre, cat si in cele de demult, asa cum spune insusi autorul intr-un Cuvant inainte ai Decameronului. Timp de zece zile, cei zece tineri, retrasi de teama ciumei intr-o vila din Florenta, relateaza cate zece povestiri plus o balada, realizand o galerie infinita de portrete si reprezentanti ai tuturor paturilor sociale, de la torcatorii de lana pana la cavaleri si regi, de la calugarii cei mai daruiti cu har divin pana la tarani si mestesugari, compunand o adevarata comedie umana, printr-o desavarsita si subtila analiza psihologica. Boccaccio creeaza, asadar, o galerie umana complexa, o vasta fresca sociala realista a epocii sale.

Volumul Hanu-Ancutei, al lui Sadoveanu contine noua povestiri, relatate intr-un singur loc, la ...