Grigore Ureche

Fiu de boier, traind in mijlocul boierilor si al mentalitatii specifice ce stapinea aceasta clasa sociala, Grigore Ureche a ramas in cea mai mare parte strain de principalele teluri ingust-materiale ce conduceau actiunile marii majoritati a boierimii moldovene a veacului al XVII-lea. De o cultura cistigata prin munca, ce intrecea in acel timp, pe a tuturor conationalilor contemporani dotat cu o avere pe care n-a cautat-o anume si pe care, mai ales n-a urmarit s-o mareasca continuu, indiferent de mijloace, cum procedau ceilalti boieri, a desfasurat o viata fara ostentatie, in limitele atributiilor unor ranguri dregatoresti care au venit, si ele, ca si averea, de la sine, prin natura si conditiile orinduirii feudale in care a trait.

Modest, temperat, senin, de o conduita civica plina de discretie, sobrietate si demnitate, Grigore Ureche nu a lasat, in urma lui, ca om, ca membru a societatii in care a trait, nici unul din insemnele care s-ar fi putut numi coruptie, rapacitate, avirism, vicii morale care au apasat din greu asupra multora dintre contemporanii porniti hotarit spre drumul unei rapide ridicari materiale si sociale.

Stapinit de o fierbinte dragoste de tara, de dorinta de a o vedea libera, independenta, asa cum fusese in trecut si asa cum erau alte tari crestine, ca Polonia, pe care o cunoscuse, a luat in repetate rinduri pozitie si s-a alaturat de fiecare data acsiunilor care tindeau la realizarea acestui suprem ideal patriotic.

Cronica-Cartea se chiama letopiset, ce intr-insa spune cursul ailor si descalecarea Tariei Moldovei si viiata domnitorilor- este oglinda spirutala a omului. Carturarul, cultivat la lumina scrierilor istorice ale antichitatii, stiutor de limbi straine, scrie o carte in care foloseste limba populara cea mai naturala, cu simpla preocupare de a-si face expunerea cit mai limpede si usor de inteles. In ciuda culturii sale - dar poate tocmai de aceea! -, nici o tendinta spre pendantism nu tulbura echilibrul, cursivitatea si sobrietatea expunerii. Putine sint scrierile istorice vechi in care se pastreaza seninatatea si linistea de la inceput pina la sfirsit. Exprimarea este domoala si luminata, nimbata la tot pasul de un suflu de intelepciune si blindete (I. C. Chitimia, Probleme de baza, p. 266). Lipsa de ostentatie, caracteristica lui Grigore Ureche, este si nota dominanta a cronicii. In afara de predoslovie, unde isi prezinta in cuvinte putine dar limpezi, conceptia sa despre istorie si modul in care a lucrat, nicaieri in cronica nu gaseste locul unde sa spuna vreun cuvint despre sine, sa aminteasca - cel putin prin incidenta, cum fac, repetat, miron Cositn sau Neculce - despre propria persoana. Discretia, civilitatea, inaltimea etica a tinutei, fac, in cronica, corp comun cu atitudinea vornicului Ureche din divanul orgoliosului Vasile Lupu. Sufletul marelui carturar, sentimentele moldoveanului patriot le simtim in fiecare fila a cronicii sale. Opera sa are un singur personaj, mare, unic: Moldova. Pentru ea ...