Grigore Ureche

A scris Letopisetul Tarii Moldovei de cand s-a descalecat tara si de cursul anilor si de viata domnitorilor de la Dragos Voda pana la Aaron Voda (1359-1594) ca sa ramaie feciorlor si nepotilor, sa le fie de invatatura, despre cele rele sa se fereasca si sa socoteasca, iara despre cele bune sa urmeze si sa invete si sa se indirepteze. Cronica are scop instructiv si educativ. Ea vrea sa lase urmasilor pagini adevarate sin istiria Moldovei, dar sa-i si educe pentru activitatile lor viitoare. Pentru aceasta, Grigore Ureche s-a documentat, cercetand atat cronici straine, cat si romanesti. Intre izvoarele cele mai importante folosite, se afla o cronica polona a lui Joachim Bielski, o cosmografie latina a lui de Gerard Mercator, letopisetele moldovene de pana atunci scrise in slavoneste si, se pare, un letopiset romanesc astazi pierdut - datorat contemporanului sau Eustatie Logofatul. A folosit, de asemenea, amintirile tatalui sau Nestor, ca si pe acelea ale unor boieri mai batrani.

Opera lui Grigore Ureche e precedata de o Predoslovie catre cititor in care sunt evidentiate intentiile cronicarului moldovean.

Perioada reprezentata in cronica este indelungata si framantata istoric de nenumarate lupte, intrigi, ucideri. Cronicarul nu ignora nici valoarea legendei despre intemeierea Moldovei, cand Dragos-Voda, ajutat de catelusa Molda, stabileste inceputurile tarii pe acele meleaguri. Neamul Musatinilor ocupa un spatiu insemnat in cronica lui Grigore Ureche, dar cronicarul se opreste in special asupra domniei lui Stefan cel Mare, prezentata aici ca un simbol de libertate si dreptate nationala. Prezentand domnia lui Stefan cel Mare, Grigore Ureche realizeaza si primul portret al domnitorului moldovean: Fost-au acest Stefan Voda un om nu mare de statu, manios si de graba varsatoriu de sange nevinovat; de multe ori la ospete omoraia fara giudet. Amintrelea era om intreg la fire, nelenesu, si lucrul sau stia a-l acoperi, si unde nu gandeai, acolo il aflai. La lucruri de razboaie mester; unde era nevoie, insusi se varaia, ca vazandu-l ai sai, sa nu indarapteze, si pentru aceia raru razboiu de nu biruia. Si unde il biruia altii, nu pierdea nadejdea, ca stiindu-sa cazut gios, sa radica de-asupra biruitorilor. Dintre bataliile purtate de Stefan cel Mare cu turcii, o atentie deosebita acorda cronicarul luptei de la Podul Inalt (1475). Demna de remarcat la Ureche este mai ales conciziunea in ilustratiile cu caracter portretistic, ca si in cateva descrieri, realizate in cuvinte sintetice, elipsa verbului de legatura si punerea inainte a negatiei lasand impresia de sapatura in piatra: fost-au, nu mare, nelenesu, la lucruri de razboie mester. Sau despre Bogdan cel grozavu, urmasul la tron al lui Stefan: nu in betii, nici in ospetii petrecea, ci ca un stejar in toate partile priveghea. Or Bogdan, fiul Lapusneanului: Nici de carte era prost, la calarie sprinten, cu sulita la halca nu prea lesne avea potrivnic. Unde lucrul se potriveste, se apeleaza ...