In prima strofa-, cele 8 versuri contin fiecare in parte cate un aspect legat de adevarata infatisare a lumii: Toate-s vechi si noua toate, marcheaza cumularea trecutului, prezentului si viitorului in prezent, marcand si ideea iluziei fericirii.
Ce e rau si ce e bine, presupune cele 2 coordonate etice intre care se desfasoara existenta umana, indemnand la descoperirea binelui si raului, prin capacitatea de a privi dincolo de aparente.
Tu te-ntreaba si socoate, este o sintagma ce contine 2 verbe la imperativ care indeamna fiinta umana sa priveasca prezentul, sa se raporteze la acesta pt a putea intelege si cunoaste trecutul si viitorul Nu spera si nu ai teama, presupune incercarea de a nu-si crea sperante iluzorii, care nu pot fi realizate, dar in egala masura, de a nu spera de tot ceea ce este malefic in jurul sau.
Ce e val ca valul trece, surprinde aceeasi tema a curgerii ireversibile a timpului care marcheaza efemeritatea existentei umane.
De te-ndeamna, de te cheama, presupune neimplicarea individuluiin evenimente care se desfasoara in fata sa, pastrarea drumului fara a se abate de la acesta.
Tu ramai la toate rece, surprinde imainea omului superior care nu trebuie sa puna suflet in contemplarea evenimentelor, detasandu-se de exterior, de relitate pr a ramane in aceeasi ipostazanemuritor si rece, conform Luceafarului. In strofa a doua, identificam tema trecerii timpului ce presupune superficialitate in ceea ce priveste identificarea a ceea ce este adevarat sau neadevarat; Eul poetic apare in ipostaza detasata de realitate pastrandu-si taria de caracter: Tu aseazate deoparte, /Regasindu-te pe tine/Cand cu zgomote desarte/Vreme trece, vreme vine In strofa a treia, diferenta intre trecut si viitor este o notiune improbabila, deoarece acestea se regasesc in prezentul efemer; Fericirea este o notiune neclar pt ce presupune o masca mincinoasa: Nici incline a ei limba Recea cumpan-a gandirii Inspre clipa ce se schimba Pentru masca fericirii In strofa a patra, identificam noiunile centrale intre care oscileaza existenta umana, binele si raul care trebuie descoperite de catre individ, invatand sa priveasca dincolo de aparente inselatoare de altfel; Eul oetic apare in ipostza spectatorului detasat care vizualizeaza spectacolul lumii in care oamenii sunt actori, jucandu-si un rol sub impulsul destinului: Privitor ca la teatru Tu in lume sa te-nchipui Joace unul si pe patru Totusi tu ghici-vei chipu-i Strofa a cincea, concentreaza ideea de viitor si trecut, care sun file ale prezentului, prezentul presupunand zadarnicie, dar si o fereastra deschisa spre trecut si viitor, descoperindu-le doar acela care: Vede-n capat inceputul Cine stie sa le-nvete Iluzia si increderea sunt regasite in strofa a sasea in versul: Nu spera si nu ai teama avand valoare simbolica pt umanitate care nu trebuie sa-si faca iluzii, sperante desarte, si nici sa se inspaimante de ceea ce vede in jurul ...
Documentul este oferit gratuit,
trebuie doar să te autentifici in contul tău.
