Glossa

explicatia unui cuvant sau a uneui pasaj dintr-un text; nota explicative facuta de un copist pe marginea unui manuscris; poezie cu forma fixa, in care prima strofa este o strofa-nucleu ce introduce tema poziei, iar fiecare dintre strofele urmatoare comenteaza succesiv cate un vers al strofenucleu, iar ultima strofa reia versurile primei strofe, in ordine inverse.

Titlul poeziei eminesciene este luat fie din limba Latina (glosscuvant care necesita explicatii), fie din limba greaca (glossa-limba), acestea fiind singurele limbi in care cuvantul se scrie cu doi s. Ca specie literara, glossa este de origine spaniola, poezia datand inca din sec. al XIV-lea si fiind o creatie a poetilor curteni.

Glossa lui Mihai Eminescu este o poezie gnomica, ceea ce inseamna ca este o poezie care contine maxime, sentinte, sfaturi morale; maxima este un enunt concis, exprimand un principiu etic, o norma de conduita, fiind sinonima cu aforism, sentinta. -filozofia antica hindusa, in cadrul caruia exista motivul lumea ca teatru dar preluat de Eminescu din cugetarile suedezului Oxenstierna (1583-1654); -vechile scrieri romanesti, intre care Invataturile lui Neagoe Basarab catre fiul sau Teodosie (sec. XVI), poemul Viata lumii al lui Miron Costin, Psaltirea pre versuri tocmita a lui dosoftei, precum si operele lui Dimitrie Cantemir, de la care poetul preia motivul fortuna labilis; -filozofia lui Schopenhauer, conform careia Regizorul lumii ca teatru este viata universala, forta oarba, ademenitoare, asemenea unui cantec de sirena (Ca un cantec de sirena/Lumea-ntindea lucii mreje; ). Pezia Glossa de Mihai Eminescu a aparut in 1883, in volumul de Poezii, ingrijit de Titu Maiorescu, aceasta creatie fiind cea mai reusita dintre cele patru variante scrise de poet.

Tema poeziei este un cod etic al omului superior, care ofera invataminte oamenilor, pe baza autocunoasterii si experientei sale filozofice.

Pezia este, de asemenea, o cugetare filozofica pe un ton sententious, continand adevaruri universal-valabile, deci incontestabile. maximele, sentintele sunt scurte si lapidare, concise si exprimate de un singur vers. Poezia este de factura clasica prin obiectivare superioara, prin detasare fata de framantarile existentei umane pline de orgolii, ambitii, prefacatorii etc. Tema este conditia omului in raport cu timpul.

Strofa nucleu, prima strofa a poeziei, este alcatuita din opt versuri si contine adevaruri universal-valabile exprimate concis, grupandu-se ca sens sic ate doua, dar avand destula substanta filozofica fiecare vers in parte.

Primul vers semnifica trecerea ireversibila a timpului, al doilea repetabilitatea evenimentelor ce compun viata umana, al treilea recomanda discernamantul in cantarirea valorilor morale ale propriei vieti, al patrulea indeamna la meditatie asupra vietii, deoarece sufletul omului este alcatuit din speranta si temeri (versul al cincilea); timpul este efemer pentru om, totul in viata sa este trecator (Ce e val ca valul trece), de aceea, chiar daca tentatiile ...