George Călinescu - Enigma Otiliei

In 1932, George Calinescu sustinea ideea aparitiei - in literatura romana - a unui roman de atmosfera moderna, desi respingea teoria sincronizarii obligatorii a literaturii cu filozofia si psihologia epocii, argumentand ca l.iteratura trebuie sa fie in legatura directa cu "sufletul uman". Prin romanele lui, Calinescu depaseste realismul clasic, creeaza caractere dominate de o singura trasatura definitorie, realizand tipologii (avarul, arivistul), modernizeaza tehnica narativa, foloseste detaliul in descrieri arhitecturale si in analiza personajelor, inscriindu-se astfel in realismul secolului al XlX-lea, cu trimitere certa catre creatia lui Balzac. Elemente si tehnici moderne. Influente balzaciene.

A) Balzacianismul este prezent in "Enigma Otiliei" prin tema romanului, care ilustreaza viata burgheziei bucurestene de la inceputul secolului al XX-lea, societate degradata sub puterea mistificatoare a banului, intreaga actiune a romanului construindu-se in jurul averii lui mos Costachc Giurgiuveanu, care concentreaza faptele si reactiile tuturor celorlalte personaje, interesate mai mult sau mai putin de mostenire. De altfel, Balzac a concentrat ideea ca banii, averea au putere distrugatoare asupra eticii unei societati, afirmand: "Zeul la care se inchina toti este banul".

B) Ideea paternitatii este nucleul epic al romanului, fapt confirmat de Calinescu insusi, care-si intitulase initial romanul "Parintii Otiliei". Ideea paternitatii este, de asemenea, de influenta balzaciana, preluata probabil din romanul "Mos Goriot", in care degradarea relatiilor din cadrul unei familii duce, fara putinta de tagada, la degradarea intregii societati. Balzac exprima aceasta idee prin replica lui Goriot, aflat pe patul de moarte: "Patria o sa piara daca tatii sunt calcati in picioare. Societatea, lumea se bazeaza pe paternitate, totul se prabuseste daca nu-si mai iubesc copiii parintii". Relatiile interfamiliare sunt degradate si in romanul lui Calinescu. Sentimentele paterne ale lui Costache Giurgiuveanu pentru Otilia sunt invinse de avaritia personajului, el neputand asigura "fe-fe-felitei" lui traiul in viitor, aceasta fiind nevoita sa se marite cu Pascalopol. Acesta, la randul lui, nu-si defineste foarte bine sentimentele fata de Otilia, nu stie cat o iubeste ca un tata si cat tine la ea ca la o iubita, nu poate distinge "ce e patern si ce e viril" in relatia sa cu tanara Otilia, Relatia familiala a Aglaei cu fratele ei, Costache, se degradeaza profund din cauza averii acestuia, distrugand orice sentimente fraterne intre cei doi. Relatia familiei Olimpia - Stanica Ratiu se rezuma la discursuri fade despre familie si societate, tema dizertatiilor sale fanfaronade fiind paternitatea, o teorie demagogica prin care Stanica stoarce bani de la oricine. Aurica si-ar dori o familie, dar deoarece conceptia sa este complet falsa, nu reuseste sa-si intemeieze un camin. De asemenea, relatiile din cadrul familiei Tulea sunt total degradate, Aglae stapaneste cu autoritate distrugatoare destinele copiilor ei, iar Simion, ca tata si ca sot, este total neavenit, incapabil si neputincios de a 11 un "cap de familie".C) Tipologia personajelor este construita artistic de Calinescu, prin aceea ca fiecare erou al romanului este dominat de o trasatura de caracter puternica, definindu-1 in esenta sa morala. Costache Giurgiuveanu este tipul avarului, Stanica Ratiu este tipul arivistului, al parvenitului descendent al lui Dinu Paturica, iar demagogia se inscrie in descendenta lui Nae Catavencu, Aglae este "baba absoluta", Titi - tipul retardatului, Felix este definit de autor ca "martor si actor", iar Otilia, femeia enigmatica.

D) Tehnica detaliului este o modalitate epica a romancierului, prin care acesta incadreaza cu precizie actiunea in timp si spatiu ("intr-o seara, de la inceputul lui iulie 1909, cu putin inainte de orele zece, (...) in strada Antim, venind dinspre strada Sfintii Apostoli..."), descrierea casei lui Costache Giurgiuveanu ("zidaria era crapata si scorojita (...) un grilaj inalt si greoi ruginit si cazut putin pe spate...") creeaza atmosfera in care se vor derula destinele, personajelor, dar are si implicatii caracterologice pentru proprietar. Conturarea personajelor se bazeaza, de asemenea pe folosirea detaliului atat pentru descrierea fizionomiei acestora cat si pentru descrierea coafurei, a imbracamintei, a gesturilor, a timbrului vocii, construind personajul in totalitate, fizic, moral si in miscare: "Era un om cam de vreo cincizeci de ani, oarecum voluminos, totusi evitand impresia de exces, carnos la fata.si rumen ca un negustor, insa elegant prin finetea pielii si taietura englezeasca a mustatii carunte. Parul rar dar bine ales intr-o carare care mergea din mijlocul fruntii pana la ceafa, lantul greu de aur cu breloc la vesta, hainele de stofa fina, parfumul discret in care intra

'. si o nuanta de tabac, toate acestea reparau cu desavarsire, in apropiere, neajunsurile varstei si ale corpolentei" (descrierea lui Pascalopol, prin ochii lui Felix).

Elementele romantice se aduga celor balzaciene, prin cateva trasaturi evidente:

^folosirea antitezei in caracterizarea unor personaje, Felix cu Titi, Otilia cu Aurica, mos Costache cu Pascalopol, se opun prin trasaturile esentiale: inteligenta, ambitie, frumusete, delicatete, farmec, generozitate, in antiteza cu debilitatea mintala, apatia, uratenia, acreala, rautatea, invidia, avaritia;

*descrierea naturii Baraganului intr-un registru fantastic, descrierea casei vechi, paraginile, cu scari care scartaie, cu giurgiuvele scorojile amintind de casa lui Dionis din nuvela eminesciana;

*molivul "orfanului", evidentiat in roman prin Felix si Otilia, supusi - din aceasta cauza - rautatilor inveninate ale clanului Tulea;

Elementele realiste sunt evidentiate in roman prin:

*tema care reflecta stadiul societatii burgheze in plina degradare morala sub puterea mistificatoare a banului, caruia "i se inchina toti";

*personajele luate din realitalea acestei societati: avarul, parvenitul, demagogul - tipuri umane specifice (N.Filim:on, I.L.Caragiale);