George Călinescu Enigma Otiliei

A aparut in 1938. Intr-o epoca de modernizare a romanului romanesc (Camil Petrescu, H. P. Bengescu), George Calinescu a tinut sa demonstreze ca se poate scrie un roman clasic, balzacian, de factura traditionala. Romancierul isi realizeaza intentia redescoperind polemic balzacianismul. Distantarea de metoda balzaciana l-a facut pe criticul literar N. Manolescu sa vorbeasca in cazul lui George Calinescu de un balzacianism fara Balzac.

atentia acordata mediului in care traiesc personajele si legaturii dintre acest mediu si psihologia personajelor eruditia unor descrieri de interior, care presupune cunostinte vaste in domeniul arhitecturii si al artelor plastice perspectivismul (in cazul Otiliei) cazuri clinice (Simion, Titi, Aurica) Definirea romanului: Este un roman sentimental, un roman al educatiei sentimentale, avandu-i protagonisti pe Felix si pe Otilia Este un roman social, oferindu-ne o fresca a societatii bucurestene de la inceputul secolului XX.

Este roman al mostenirii, pentru ca in fond mostenirea conditioneaza toate destinele din roman In centrul romanului stau doua personaje: Felix si Otilia, singurele, care traiesc inafara oricarui interes material.

In jurul acestora se grupeaza o serie de masti ale geloziei, ale avaritiei, ale rautatii, ale parvenirii cu orice pret. Romanul are mai multe fire epice, urmarind paralel destinul unei mosteniri, maturizarea sentimentala a lui Felix, destinul Otiliei, ascensiunea lui Stanica Ratiu.

Fiecare personaj are o trasatura dominanta, dar si o suma de trasaturi individuale, care ii dau complexitatea psihologica.

Titlul romanului: Se refera la optiunea Otiliei.

Nu intelegem exact, de ce iubindu-l pe Felix, Otilia urmeaza totusi pe mai varstnicul Pascalopol. Probabil ca dupa moartea batranului, vazandu-se fara o existenta asigurata, Otilia il alege pe Pascalopol, care putea sa-i asigure o viata linistita si satisfacerea tuturor capriciilor. Poate ca romancierul a dorit sa redea ceva din drama femeii dintotdeauna, aceea de a nu gasi reunite intr-un singur barbat toate exigentele: tinerete, inteligenta, bogatie.

Metode balzaciene: Romanul incepe cu mentionarea timpului si a locului actiunii: Intr-o seara de la inceputul lui iulie 1909, cu putin inainte de orele zece, un tanar de vreo optsprezece ani, imbracat in uniforma de licean, intra in strada Antim. Urmeaza descrierea strazii Antim, apoi prin restrangerea treptata a perspectivei atentia se concentreaza asupra casei lui Giurgiuveanu: Strada era pustie si in ciuda verii, in urma unor ploi generale, racoroasa si fosnitoare ca o padure. Nici o casa nu era prea inalta si aproape nici una nu avea cat superior. Insa varietatea cea mai neprevazuta a arhitecturii (opera inobste a zidarilor italieni), marimea neobisnuita a ferestrelor in raport cu forma scunda a cladirilor, ciubucaria ridicula prin grandoare, amestecul de frontoane gercesti si chiar ogive, facute insa din var si lemn vopsit. Casele inegale ...